Biserica este chemată să acorde o atenție deosebită familiei creștine și să apare valoarea familiei ca viață binecuvântată de Dumnezeu cu scopul dobândirii mântuirii și vieții veșnice. De aceea noi trebuie să apărăm și să cultivăm sfințenia căsătoriei, solidaritatea în familie și între familii și să le privim ca daruri de la Dumnezeu pe care trebuie să le prețuim.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a declarat anul 2015 drept An omagial al misiunii manastirii  si parohiei azi si An comemorativ al Sfantului Ioan Gura de Aur si al marilor pastori de suflete din eparhii, in vederea cercetarii, cunoasterii si pretuirii exemplelor de monahi si preoti de mir care au stralucit prin virtutile lor in manastiri si in parohii. In acest sens, in Arhiepiscopia Bucurestilor s-a desfasurat un amplu proces de cercetare si prezentare a vietii si faptelor duhovnicesti, mai intai a monahilor, concretizat in primul volum intitulat Chipuri de lumina, dedicat monahilor renumiti din trecutul Arhiepiscopiei Bucurestilor, respectiv in cel de-al doilea volum, inchinat preotilor de mir care, in cuprinsul Arhiepiscopiei Bucurestilor, au ramas in constiinta comunitatilor pastorite ca modele vii, exemple de jertfelnicie, de lucrare misionara neintrerupta si de indelunga-rabdare in fata diverselor provocari si suferinte la care au fost supusi in timpul  vietii. [...]

Avand constiinta ca preotii de mir evocati in aceasta carte reprezinta numai o mica parte din trecutul lucrarii misionare a Bisericii, ii cinstim cu recunostinta  pe toti cei care, prin misiunea infaptuita, au stralucit ca adevarate chipuri de lumina in bisericile din Arhiepiscopia Bucurestilor.

Învățăturile patristice ne pot ajuta în demersurile noastre de a fortifica puterea curajului nostru și de a stabili măsura prudenței, astfel încât ambele virtuţi să fie cu adevărat desăvârşite. În contextul actual, dominat de  laşitate, îndrăzneală neîntemeiată și lipsa unei gândiri raţionale şi coerente, textele Sfinților Părinţi ne îndeamnă să adoptăm calea vieţuirii creştine: responsabilă, curajoasă, lucidă, dar, în același timp, guvernată de prudenţă. Toate aceste virtuţi, la rândul lor, creează contextul necesar pentru dobândirea celei mai de preţ calități umane dintre toate: înţelepciunea. Însă, pentru a ajunge aici, este nevoie atât de un curaj înțelept, cât şi de o prudenţă bine întemeiată.

Preot dr. Adrian Agachi

Oferind — prin tipăriturile sale, dar şi prin predicile slujitorilor ei — o largă circulaţie ideii unităţii româneşti, o unitate de origine, de limbă şi de credinţă având o contribuţie determinantă în procesul creării limbii literare şi apărând cu tenacitate unitatea de credință a românilor, Biserica Ortodoxă a consolidat şi întreţinut unitatea spirituală a neamului „răsfirat” în „ţări” diferite, temeiul viitoarei sale unităţi politice.

Darurile care-l infrumuseteaza pe om cu chipul lui Hristos inainte de toate sunt: dragostea, smerenia, blandetea, dispozitia de a se jertfi pana la capat pentru aproapele.  Insa acestea sunt darurile celor desavarsiti, iar la ele se ajunge cu ascultare, cu rabdare si cu staruinta in rugaciune.

Pentru a-l iubi pe aproapele, trebuie mai intai sa stoarcem puroiul iubirii de sine, fiindca intru el nu este nici iubire de Dumnezeu, nici iubire de oameni.  Chiar daca il iubim pe celalalt, in el ne iubim de fapt pe noi insine!

Fiecare pas al nostru trebuie sa fie patruns de o nazuinta continua catre Dumnezeu – prin rugaciune, prin afierosirea tuturor simtamintelor noastre lui Dumnezeu, ca fiind singurul scop al dragostei noastre.  Doar printr-o astfel de nazuinta neincetata vom reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca din aceasta lume care zace sub puterea celui rau (I Ioan 5, 19), dupa cum spune Apostolul, sa iesim biruitori.

Dacă plecaţi urechea spre cartea aceasta, copii, veţi auzi cum bate, încetişor, sub copertă, inima Prinţesei Riana. Pentru ce bate inima ei? De bucurie sau de tristeţe? Haideţi, să aflăm împreună, citind povestea...

Preacuviosul Părinte Ioan GuÈ›u este unul dintre marii rugători care s-au nevoit la Sfântul Munte Athos în secolul XX.
StareÈ›ul Efrem de la Mănăstirea Vatoped spunea că viaÈ›a lui duhovnicească trebuie vestită cu glas tare, de pe acoperiÈ™urile caselor, cu nădejdea că lumina chipului său ne va miÈ™ca inima împietrită de atâta părere de sine, aducându-ne lacrimile bucuriei întâlnirii cu un om sfânt.
Cartea aceasta prezintă viaÈ›a, nevoinÈ›ele È™i o parte dintre mărturiile despre minunile sale. Pornind de la munca documentară făcută de monahul Nicodim de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, autorul a încercat să prezinte icoana vie a unui rob ales al lui Hristos. Practic, Avva Ioan ar putea fi model pentru toÈ›i monahii vremurilor noastre precum È™i ocrotitor al celor care, trăind în viforul ispitelor lumii, îl aleg ca ocrotitor ceresc...

Editorul

Aceasta carte transcrie rezumativ predarea prin viu grai a vietii monahale traite de autor alaturi de Gheron Iosif Isihastul.  Invatatura orala a acestuia a fost esentializata de Geronda Iosif Vatopedinul in densele capitole care alcatuiesc volumul de fata.  In acest sens, aici gasim liniile principale ale invataturii Batranului Manastirii Vatopedului, testamentul sau duhovnicesc, chintesenta unei gandiri filocalice contemporane, formate din experienta si adapate la izvoarele primenitoare ale marilor Parinti duhovnicesti din toate vremurile.  Toate atributele care pot fi acordate acestei scrieri se sintetizeaza intr-o singura expresie: cuget patristic.

Epoca brâncovenească s‑a caracterizat prin străduințe depuse în această direcție. Brâncoveanu a pus temei Academiei domnești în 1693 și tot el a fost cel dintâi sprijinitor al tiparului care a luat un apreciabil avânt. Chiar dacă el n‑a ajuns, ca unchiul său, stolnicul, să culeagă învățătura la Padova, l‑a avut pe acesta în preajma sa și prin actele sale a dezvăluit că și cultura, ca și arta, reprezenta o componentă de seamă a existenței sale. Aș vrea să mă mai opresc asupra străduinței domnitorului pentru a se pregăti în viitor un alt destin țării și neamului său. El a fost neîndoielnic conștient de unitatea românilor. Politica sa matrimonială în privința urmașilor săi demonstrează cu prisosință aspirațiile sale și spre Moldova, iar atenția dată Transilvaniei, unde și‑a achiziționat proprietăți și a ctitorit este și ea edificatoare. El gândea românește, ca și contemporanii săi, Cantacuzino stolnicul, ori Dimitrie Cantemir. Dar învățătoare este și activitatea sa strălucită pe plan extern. Serviciile sale de cancelarie și relații externe, inclusiv translatorii, trimișii și emisarii săi dincolo de hotare, corespondența sa diplomatică, dezvăluie o dominantă a domniei sale, dar și o viziune a domnitorului asupra drumului ce trebuia urmat și a nădejdiilor sale. Este însă și o învățătură transmisă dincolo de veac a însemnătății pentru orice stat a politicii din afară. Sfânt și domnitor, Constantin Brâncoveanu continuă a fi cu noi, a ne sfătui și a ne dojeni, a ne da învățăturile sale, a ne îndruma pe drumurile atât de grele pe care ne‑a dus cursul istoriei noastre, a ne îndemna sa nu uitam ceea ce suntem și mai ales ceea ce datorăm neamului nostru și nici a uita vreodată neînfricata jertfă a acestui domnitor și a fiilor săi, subliniază Academicianul Prof. Univ. Dr. Dan Berindei, în studiul său. 

Scopul vietii pamantesti a omului este dobandirea sfinteniei daruita de catre Dumnezeu celor smeriti.  Avand in vedere acest aspect al dobandirii sfinteniei, ne dorim ca paginile prezentului Sinaxar sa primeasca adaosuri continue.  Cartea a fost pusa in circulatie ca o provocare si ca un indemn vrednic de urmat al vietii sfintilor consemnati.  Fie ca, prin rugaciunile sfintilor, Sinaxarele sa constituie o pricina de pocainta, un imbold spre indumnezeire, un model de schimbare, de mantuire si de sfintire.

Prezentul volum cuprinde vietile sfintilor cunoscuti din secolele XIX-XX (1800-2000) ale Bisericilor locale recunoscute.

Ca izvoare au fost folosite Sinaxarele existente, internetul, brosuri cu slujbele sfintilor si alte materiale auxiliare.