Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cea mai înaltă cale de vieţuire a omului pe ­pământ este învățătura Mântuitorului Iisus Hristos, iar asta înseamnă că pentru fiecare dintre noi lucrul cel mai de folos este să-­și rânduiască viața potrivit cuvintelor Domnului. Criteriile de tâlcuire a învățăturilor Mântuitorului nu sunt altele decât Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți, inima deschisă către Dumnezeu, logica, bunul simț și limpezimea rațiunii – pe care Domnul le-­a dat omului pentru ca el să poată deosebi binele de rău şi înțelege toate lucrurile care îi sunt de trebuinţă în viaţă.

Predica de pe Munte reprezintă temelia învăță­turii Mântuitorului Iisus Hristos – glasul ce vine de la Tronul lui Dumnezeu, lumină cerească ce luminează viețile oamenilor.

Înconjurat de popor, Fiul lui Dumnezeu Şi­-a început Predica de pe Munte arătându­-ne care sunt Fericirile, pentru ca omul să împlinească scopul existenței sale: acela de a fi fericit...

Măria Sa Neagoe Basarab... nu este in totalitate, asa cum poate o sugerează titlul, o lucrare de istorie, nici o fictiune literală și cu atât mai putin o scriere aghiografică. Nefiind exclusiv vreuna din acestea, cuprinde totuși câte ceva din fiecare.

Lucrarea de istorie poate fi socotită în măsura în care urmărește firul cronologic al domniei lui Neagoe Basarab, așa cum l-am găsit înfățișat - cu controversele de rigoare - în cele două vechi izvoare, Letopisețul Cantacuzino și Viața Sfântului Nifon scrisă de Gavriil Protul, precum și în alte documente și studii de specialitate, toate indicate în bibliografia orientativă de la sfârșitul cărții. Scriere aghiografică nu cutezăm a o numi, căci cele sfinte se cuvin a fi scrise de cei sfinți. Gândul nostru a fost doar acela de a înfățișa - într-o societate a modelelor de tot felul - chipul unui domn român care a trăit în mod isihast.

Aici, sursa principala de inspirație ne-a fost cartea Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, o scriere în felul ei autobiografică, fiindcă toate sfaturile date prințului moștenitor au în ele greutatea cuvântului cercat cu fapta. Învățăturile ne arată că viața voievodului muntean a cuprins cele trei dimensiuni nedespărțite ale spiritualității ortodoxe, așa cum ni le înfățișează teologia răsăriteană: dogmatica, eclesiastica si ascetica. Domnul Neagoe a cunoscut dogmele credintei pravoslavnice si le-a pazit cu sfintenie. De asemenea, a avut nemarginita evlavie si dragoste pentru Biserica, pentru randuielile si slujitorii ei adevarati, episcopi, preoti sau monahi. Si nu in ultimul rand a dus o viata de asceza, unind nevointele trupesti cu trezvia mintii.

Invataturile cuprind pagini minunate de Filocalie privind stiinta duhovniceasca a curatirii omului de patimi si a unirii sale cu Dumnezeu.

Bolile si suferintele sunt legate direct ori indirect de pacat.  Chipul vietuirii noastre pacatoase se oglindeste in starea sufletului.  Cata vreme sufletul este unit cu trupul, trupul traieste, dar sufletul pacatos nu poate sa in­sufleteasca in mod firesc trupul.  Nu sanatatea trupeasca e cea care face sufletul sanatos.  In Rai, trupul lui Adam si cel al Evei au fost sanatoase, insa pacatul a tulburat grav nu doar apropierea de Dumnezeu, ci si armonia și unitatea dintre trup si suflet.  In acest chip, boala si moartea sunt legate de pacat chiar dintru inceput – o legatura nespus de complexa, cum este si cea dintre suflet si trup.

Sanatatea noastra sufleteasca si trupeasca este tema acestui folositor Abc al tamaduirii crestinului de astazi.  O tema tot mai actuala, care ar trebui sa ne preocupe indeaproape, intr‑o lume aflata intr‑o adanca suferinta, instrainata de Dumnezeu si tot mai departe de calea mantuirii.

Sfinţii 9 Mucenici din Cizic: Teognid, Ruf, Antipatru, Teostih, Artema, Magn, Teodot, Tavmasie şi Filimon locuiau în cetatea Cizic din Asia Mică, pe malul Mării Marmara. Ei erau din diferite locuri, având vârste diferite: erau atât tineri, precum Sfântul Antipatru, cât şi în vârstă, precum Sfântul Rufus și aveau diferite poziții sociale: erau soldați, săteni, orășeni sau clerici. Ei și-au mărtusit credința în Hristos și s-au rugat pentru răspândirea creștinismului.

Sfinţii 9 Mucenici din Cizic sunt recunoscuți ca fiind grabnic ajutători ai celor care se află în căutarea unui loc de muncă. Foarte mulți oameni care sunt în căutarea unui serviciu se închină și se roagă icoanei Sfinților, iar mărturiile cuprinse în această carte sunt dovada ajutorului minunat al Sfinților 9 Mucenici din Cizic oferit acestora.

Sfinților 9 Mucenici din Cizic, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!

Noi, creștinii, Îl urmăm pe Hristos, Care ne‑a spus: „Voi sunteţi din lumea aceasta. Eu nu sunt din lumea aceasta” (Ioan 8, 23). Adevărata patrie și sensul cel adevărat al vieții noastre sunt într‑o altă lume, la care nu se poate ajunge decât pe calea descoperită nouă de Domnul, care nu e atât de departe, dincolo de constelații, nici un misticism lipsit de sens, cum cred unii, ci înlăuntrul nostru. A năzui către această lume nu înseamnă să ne grăbim, așadar, către stele, în spațiul infinit, în necunoscutul de sori și constelații.
Cartea de față e lămuritoare pe deplin, pentru orice creștin, în privința vieții veșnice și a învierii, a faptului că prin Hristos moartea este biruită. Ea ne arată că nu trebuie să ne ­temem vreodată de moarte câtă vreme viețuim în lumina harului și a poruncilor celor dumnezeiești, împreună cu Hristos, Biruitorul ei atotputernic.

Scoaterea fortata a unui mare numar mare de calugari din manastiri in urma aplicarii Decretului 410/1959 a fost considerata o catastrofa pentru Biserica, printre principalii vinovati fiind considerat patriarhul "rosu" Justinian Marina. Documentele publicate dupa 1990 arata ca patriarhul Justinian a fost unul dintre cei mai mari oponenti ai masurilor luate de regimul comunist in privinta manastirilor.