Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

La oameni, bunul cel mai mare este unul singur: smerenia inimii şi amintirea zilei morţii, vre­mea în care vom ieşi goi din această mare a vieţii şi vom vedea însoţindu-ne înfierările faptelor.

Prin urmare, să străbatem largul mării acestei vieţi curaţi de întinăciune şi să dobândim drept martor al faptelor bune zidirea. Să dezlegăm nodul cel slab care ne ţine legaţi de cele prezente, să îndepărtăm inima noastră de dezmierdarea cea trecătoare, să alungăm grija de multe care ne duce la pieire, să nu ne legăm sufletul cu legături pământeşti, să dispreţuim slava care vine de la cele trecătoare de aici, să dispreţuim floarea lu­crurilor deşarte, care este ca şi vopseaua care lesne îşi pierde culoarea, să străbatem viaţa ca şi cum ne-am îndrepta spre ceruri pe aripile rugăciunii. Noi, cei care păşim pe calea vieţii, să urmărim răsplata che­mării celei de sus a lui Hristos.

Acatistul Maicii Domnului la Icoana Prodromita - Minunile Sfintei Icoane Prodromita

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

De la învăţături şi îndrumări practice până la descrierea unor stări duhovniceşti pe care foarte rar se întâmplă ca cineva să le atingă şi cu atât mai mult să mărturisească în scris despre ele, această carte vă dă o perspectivă completă asupra vestitei „lucrări a minţii”, comoara cea mai de preţ a ascetismului ortodox. 
Între delicata mireasmă de smerenie a ascetului necunoscut de la Noul Athos, apa vie care curge, prin Stareţul Gherman, din izvorul ce nu cunoaşte rătăcire al Optinei şi uimitoarele revărsări de har ale Sfântului Vasilisc Siberianul, între bucuria aflării sfatului preţios şi adâncul cutremur pe care îl stârnesc trăirile nelumeşti ale Sfinţilor, smeriţi-vă. Învăţaţi. Trudiţi. Rodiţi bucurie nepământească. 
Vă aşteaptă lumea nesfârşită a rugăciunii

Ediția a doua, revizuită

Duminica și în zilele de sărbătoare, ne trezim de dimineață. Părăsim somnul nostru, ne facem rugăciunea și mergem la biserică pentru a participa la o minune. Intrând în biserică, ochilor noștri li se arată clar realitatea: preotul e în altar, iar credincioșii umplu încăperea. Inima însă descoperă un nou tărâm1: e tărâmul libertății, al unității și al dragostei. Aici ne întâlnim cu sfinții, cu îngerii și, mai presus de toate, cu Dumnezeu în Împărăţia Cerurilor coborâtă pe pământ. Dar se mai întâmplă ceva... Ne întâlnim cu noi înșine și unii cu alții mai mult decât ne întâlnim de obicei. Mai bine spus, aici suntem mai adevărat unii cu alții.
Dragă copile, această carte minunată pe care o ții în mână a fost scrisă pentru a te ajuta să urmărești Sfânta Liturghie la care participi. Citind cu atenție, vei vedea ce urmează să spună preotul și vei cunoaște cum poți să intri și tu în acest dialog al rugăciunii. Îți dorim ca această carte să îţi fie de folos pentru a te bucura cât mai mult de bogăția Sfintei Liturghii!

Volumul de faţă cuprinde cele mai vechi texte hagiografice referitoare la Sfântul Spiridon, episcopul Trimitundei, taumaturg şi făcător de minuni din secolul al IV-lea, traduse pentru prima dată în limba română.

La Liturghie, pune și unul sau doi săraci sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni și a murit săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuți dincolo, în veșnicie.
Pomenește, Doamne, pe toți cei adormiți din neamurile noastre,
Amin!

(lipsa text)