Poveştile celor 12 prinţese şi împărătese sunt:

• - Prinţesa Apolinaria
• - Împărăteasa Teodora a II-a
• - Prinţesa Drosida
• - Alexandra, Împărăteasa
• - Împărăteasa Elena
• - Cneaghina Fevronia
• - Împărăteasa Ana
• -  Împărăteasa Irina
• - Prinţesa Casdoas
• - Nana, Împărăteasa Georgiei
• - Teodora, Împărăteasa lui Iustinian
• - Împărăteasa Teofana

(include CD audio)

Sofia, fetiţa care ştie să pună lumina pe pânză de tablouri, a moştenit acest talent de la bunicul ei, iconarul. Într-un peisaj aproape sălbatic, neschimbat de secole, pe culmea Doloşmanului, la graniţa dintre Dunăre şi mare, copila află multe taine, nu doar despre tinereţea şi viaţa bunicului ei, ci şi despre ce înseamnă pictarea de icoane şi despre de negrăit frumoasa, tainica şi minunata relaţie a omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii.

Aceasta carte am cunoscut-o in anul 1944.  Aveam, pe atunci, cincisprezece ani.  Ea mi-a fost de mare folos, mai cu seama prin tema ei.  Din ea am aflat ca un crestin trebuie sa fie mereu multumit, pentru ca Dumnezeu asa il vrea pe om, sa fie multumit.  Citind aceasta carte, am luat aminte la tema ei, am luat aminte la faptul de a fi multumit si, cu toate ca nu mi-am urmarit multumirea in mod artificial, am avut in vedere totdeauna sa ma multumesc cu ce mi-a randuit Dumnezeu.  Cartea mi-a placut mult atunci cand am citit-o pentru prima data si mi-a parut rau ca n-am regasit-o de-a lungul anilor ce au trecut, desi mereu m-am interesat de ea si am recomandat-o celor cu care am venit in legatura.

Arhimandritul Teofil Paraian

– „Ai crescut în casă de păgâni, de-ţi baţi joc de-un suflet? o zgudui mama de umeri.

– Dar, mama, nu-i facem nimic... doar râdem de ea! Nu vezi că e o cerşetoare nebună? Umblă-n uniformă de ofiţer şi zice c-o cheamă Andrei, deşi e femeie...

– Iar necazul unui om e motiv de veselie, la voi? Copii cruzi ce sunteţi! Îmi e ruşine cu tine, fata mea...

– Iartă-mă, mama! N-am ştiut că facem ceva urât. Saşenka şi Maşa nu o vor mai necăji nici ele, după ce-o să le spun... O să le spunem tuturor copiilor de la noi, de pe stradă. E bine aşa?

– Foarte bine! Însă, deseară, când te vei culca, o să îţi spun povestea Xeniei, ca să-nţelegi de ce m-ai supărat, azi. Şi să ai ce povesti prietenilor tăi.“

Haideţi, să aflăm, împreună cu Daria, povestea vieţii pământeşti a uneia dintre cele mai mari sfinte ale Ortodoxiei, Sfânta Xenia de Petersburg, cea nebună pentru Hristos!

In zilele noastre, Parintele Arseneie Boca devine mai cunoscut ca niciodata.  In ultimii ani au aparut zeci de volume despre viata si invatatura lui, s-au publicat sute de marturii, mii de oameni trec saptamanal pragul Manastirii Prislop, unde se afla mormantul sau si zeci de mii de persoane participa la pomenirea anuala din 28 noiembrie.

Structura acestei antologii se bazeaza in special pe manuscrisele originale ale Parintelui, consemnate in cateva volume speciale.  In afara de acestea, am considerat demne de luat in seama si alte volume; motivul principal este acela ca anumite subiecte, in special legate de viata de zi cu zi, nu se gasesc in notitele scrise ale Parintelui, ci mai curand in predicile notate de diversi ucenici.  Totusi, la marturii am apelat doar sporadic, pentru a evita generalizarea unor indrumari care au fost date adesea in particular, pentru situatii punctuale.

lipsa text

Pazirea mintii, supravegherea mintii, trezvia, atentia, lucrarea mintii, rugaciunea mintii, toate acestea sunt felurite denumiri ale uneia si aceleiasi nevointe sufletesti, sub feluritele ei aspecte.  Nevointa sufleteasca se preface, la vremea ei, in duhovniceasca. Nevointa duhovniceasca este tot sufleteasca, dar umbrita deja de harul lui Dumnezeu.  Aceasta nevointa sufleteasca sau duhovniceasca Parintii o definesc astfel: „Luarea aminte a inimii este linistirea cea neincetata despre tot gandul, intru care pre Hristos Iisus, pre Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, nelipsit numai pre Dansul rasuflandu-L si chemandu-L, si cu barbatie impreuna cu El impotriva vrajmasilor ostasindu-se; si singur Lui se marturiseste, Celui ce are putere a ierta pacatele”.

Mai simplu spus, prin lucrarea launtrica, lucrarea mintii, a sufletului, rugaciunea mintii, trezvie, pazirea si supravegherea mintii, atentie se denumeste unul si acelasi lucru: deprinderea atenta, cu evlavie a Rugaciunii lui Iisus.

"Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta, fara parere de rau" (II Corinteni 7, 10). Deci, fie ca v-ati indurerat pentru pacatele voastre, fie pentru pacate straine, sunteti vrednici sa primiti nenumarate laude. Pentru ca, atunci cand cineva se indurereaza pentru pacatele straine, arata inima apostolica si-l urmeaza pe cel sfant care spunea: "Cine este slab, si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?" (II Corinteni 11,29). Dar cand se indurereaza pentru pacatele sale, a stins pedeapsa pentru indrazneala ca le-a facut si prin tristetea aceasta s-a facut pe sine mai sigur pentru cele viitoare. De aceea si eu, vazand ca sunt smeriti si suspinati si ca va loviti fetele, m-am bucurat intelegant rodul din tristetea aceasca. Sa nu ne suparam pentru relele de aici, fiindca daca avem pacate, sunt sterse si mistuite usor prin suferinta. Iarasi, daca avem virtute, devenim stralucitori si virtuosi prin ea. Deoarece, daca priveghezi mereu si esti chibzuit, vei fi mai inalt decat orice ranire. Fiindca nu firea ispitelor este cauza caderilor morale, cin nepasarea celor care sunt ispititi. Astfel, daca vrei sa traiesti in tihna si multumire, sa nu te ingrijesti sa gasesti multumire si tihna, ci sa ai un suflet plin de rabdare si sa arati tarie. Deoarece, daca nu esti asa, nu doar ca te va mustra ispita, ci si tihna te va pierde mai mult.