Poveştile celor 12 prinţese şi împărătese sunt:

• - Prinţesa Apolinaria
• - Împărăteasa Teodora a II-a
• - Prinţesa Drosida
• - Alexandra, Împărăteasa
• - Împărăteasa Elena
• - Cneaghina Fevronia
• - Împărăteasa Ana
• -  Împărăteasa Irina
• - Prinţesa Casdoas
• - Nana, Împărăteasa Georgiei
• - Teodora, Împărăteasa lui Iustinian
• - Împărăteasa Teofana

(include CD audio)

Sofia, fetiţa care ştie să pună lumina pe pânză de tablouri, a moştenit acest talent de la bunicul ei, iconarul. Într-un peisaj aproape sălbatic, neschimbat de secole, pe culmea Doloşmanului, la graniţa dintre Dunăre şi mare, copila află multe taine, nu doar despre tinereţea şi viaţa bunicului ei, ci şi despre ce înseamnă pictarea de icoane şi despre de negrăit frumoasa, tainica şi minunata relaţie a omului cu Dumnezeu şi cu sfinţii.

Aceasta carte am cunoscut-o in anul 1944.  Aveam, pe atunci, cincisprezece ani.  Ea mi-a fost de mare folos, mai cu seama prin tema ei.  Din ea am aflat ca un crestin trebuie sa fie mereu multumit, pentru ca Dumnezeu asa il vrea pe om, sa fie multumit.  Citind aceasta carte, am luat aminte la tema ei, am luat aminte la faptul de a fi multumit si, cu toate ca nu mi-am urmarit multumirea in mod artificial, am avut in vedere totdeauna sa ma multumesc cu ce mi-a randuit Dumnezeu.  Cartea mi-a placut mult atunci cand am citit-o pentru prima data si mi-a parut rau ca n-am regasit-o de-a lungul anilor ce au trecut, desi mereu m-am interesat de ea si am recomandat-o celor cu care am venit in legatura.

Arhimandritul Teofil Paraian

Clopoţelul cristalin al telefonului rostogolea triluri tremurate prin încăperea luminată de soarele blând al după-amiezei de toamnă. De pe o creangă a nucului înalt, care străjuia fereastra...

– „Ai crescut în casă de păgâni, de-ţi baţi joc de-un suflet? o zgudui mama de umeri.

– Dar, mama, nu-i facem nimic... doar râdem de ea! Nu vezi că e o cerşetoare nebună? Umblă-n uniformă de ofiţer şi zice c-o cheamă Andrei, deşi e femeie...

– Iar necazul unui om e motiv de veselie, la voi? Copii cruzi ce sunteţi! Îmi e ruşine cu tine, fata mea...

– Iartă-mă, mama! N-am ştiut că facem ceva urât. Saşenka şi Maşa nu o vor mai necăji nici ele, după ce-o să le spun... O să le spunem tuturor copiilor de la noi, de pe stradă. E bine aşa?

– Foarte bine! Însă, deseară, când te vei culca, o să îţi spun povestea Xeniei, ca să-nţelegi de ce m-ai supărat, azi. Şi să ai ce povesti prietenilor tăi.“

Haideţi, să aflăm, împreună cu Daria, povestea vieţii pământeşti a uneia dintre cele mai mari sfinte ale Ortodoxiei, Sfânta Xenia de Petersburg, cea nebună pentru Hristos!