Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Primiti cu bucurie, dreptcredinciosilor, aceasta carte si va indeltniciti intru citirea ei.  Ca daca toti Sfintii, Apostolii, Mucenicii si Cuviosii, care au rabdat multe feluri de chinuri si de necazuri pentru Domnul, au catre Dansul multa indrazneala, ca niste slugi ale Lui, cu cat mai vartos mult milostiva Lui Maica, ceea ce stapaneste toata zidirea, are mai multa indrazneala decat toti Sfintii sa mijloceasca catre Dansul, asa cum s-a aratat in diferite timpuri, mai inainte de a se face Judecata cea a toata lumea, caci a izbavit multe suflete din cursele diavolului, dupa cum se arata in multe carti.

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

(lipsa text)

"m-am născut într-o din ce în ce mai îndepărtată zi de primăvară
sunt pe aici doar provizoriu nu am venit să stau la nesfârșit
iar uneori asta mă bucură tare".


"dar până când suflete al meu călător prin lume stingher
pânâ unde și până când uitarea – somnul nostru cel de peste zi adâncul și sterpul?"


"ea se însera nu îmbătrânea doar se însera
puțin nu foarte mult
doar cam cât i-ar trebui unei păsări flamingo să treacă în zbor
pe deasupra unui oraș inexistent".


"singuri într-un oraș care nu mai exista de mult
căutam ceva ce nu știam cum să găsim
cerul se întindea – stradă fără sfârșit deasupra noastră".


"visele noastre sunt corăbii în larguri strălucitoare
glasurile noastre se ridică din ceaţă şi fum
din neputinţă disperare şi moarte
ele trec dincolo de iazurile negre ale lumii
dincolo de nesfârşitele coridoare ale aducerilor aminte
se înalţă spre soare se întorc limpezi şi fără prihană
cum roua pe o pajişte clară
cum atingerea suavă a tinereţii
pe clapele albe ale pianelor care am fost".

"răsar ale nimănui flori mici și înrourate
putem vedea prin ceața unor zile viitoare
cum crește singuratică linia orizontului".


"atât de multe dimineți în așteptarea nopții
atât de multe nopți în așteptarea dimineții
suntem ziduri dar într-o zi vom deveni ferestre
candelă abia pâlpâind prin vântul cel negru sufletul nostru
dincolo de vizuinele unei umanități împovărate se deschid
grădinile de vis și lumină ale nostalgiei".

Veacul al XX‑lea, veacul materialismului, veacul marilor prigoane impotriva Ortodoxiei, a devenit de asemenea veacul adevaratilor nevoitori ai evlaviei si marturisitori ai credintei.  In aceasta carte sunt adunate invataturi si indrumari date fiilor Bisericii pentru desavarsirea crestina, „perle” ale mostenirii duhovnicesti ramase de la stareti contemporani, purtatori si continuatori ai experientei Sfintilor Parinti, precum si scurte date biografice despre ei.

Aducand in fata cititorilor un caz real, de martiriu crestin, pe care l-a suferit in temnitele comuniste Aspazia Otel-Petrescu, o legionara convinsa, aceasta prezentare simultana a bestialitatii atee si a suferintei biruitoare in Hristos nu are ca scop, aici, cum gresit sau tendentios s-ar putea banui, manipularea afectiva a cititorului, printr-o orientare tendentioasa si simplificatoare a perspectivei: pe de o parte, privind spre tot legionarul ca la un model de bunatate si jertfa, iar pe de alta parrte, prin contrast, satanizand in mod exclusiv si exhaustiv comunismul. 

Cartea aceasta de Dialoguri cu Părintele Valerian, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României de astăzi, este de o frumusețe rară prin arta cuvântului și adâncimea spiritului. Lumea de azi ne sufocă spiritul dacă nu știm să ni‑l salvăm căutând mântuirea în sfatul Părinților. Chemăm binecuvântarea Domnului peste toți cititorii acestor Dialoguri duhovnicești!
Mitropolitul Serafim

Asta e pecetea cărții acesteia. O privire desprinsă dintr‑un Rai interior spre noi, agitații pelerini ai luntrei învolburate în furtuni. Nu e vorba de o carte de teologie la modul în care teologia zace pe taraba de valori a lumii de astăzi. E un soi de teologhisire șugubeață, pe alocuri, care deschide respirația spre oxigenul cuminte al Bisericii. Este cumințenia articulării nevoii de prieten, de model, de punte de cultură spre marea Cultură. Aceea a cunoașterii ori măcar re‑cunoașterii lui Dumnezeu. Avva Valerian pus în „ieșire la cuvânt” de prietenii săi. Oameni stând de vorbă. Raiul deschizându‑se. Oameni. Vorbă. Cuvânt Întrupat.
Părintele Constantin Valer Necula

În tot ceea ce spune, Avva Valerian caută cu discernământ și purtare de grijă părintească folosul duhovnicesc, spre rodirea învățăturilor lui Hristos Însuși, Căruia și‑a închinat viața, chemându‑ne și pe noi spre izvoare. Căci numai în acest mod putem spera la o înnoire reală a vieții, descoperind chipul după care am fost creați și zestrea de sfințenie ce‑și așteaptă în veșnicie rodirea.
Florin Caragiu