Aceasta carte ni-l prezinta pe Cuviosul Irodion - "Luceafarul de la Lainici", asa cum la numit Sf. Calinic de la Cernica pe duhovnicul sau -, care nu a dorit prietesugul acestei lumi, ci, ferindu-si viata de orice intinare, a cautat doar dreptatea lui Dumnezeu.

(lipsa text)

Acest volum aduna intre copertele sale texte despre Eminescu publicate in ultimii 20 de ani. Au fost cu precadere textele care se refera la raporturile lui Eminescu cu traditia,spiritualitatea si credinta.

Cartea de fata - alcatuita in trei sectiuni (Ortodoxia Sfintei Rusii si a intregului Est Salbatic, Ortodoxia mioritica si Ortodoxia sud-dunareana), una mai ispititoare decat cealalta si toate trei distins si subtil revelatoare ale unei Ortodoxii contemporane pestrit intrupate in viul vietii si mereu hranite din adancuri de o traditie mai reavana decat pare - este, as zice, de doua ori o oglinda: a spatiului sud-est european, pe de o parte, si a scrisului reportericesc al autorului, pe de alta parte.

Fragmente din carte:

Maica Siluana:
Când ai gustat iadul în tine şi nu îl mai proiectezi pe ceilalţi, nu mai poţi să uiţi şi nu mai poţi să-L cauţi decât pe Dumnezeu şi cum uiţi să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluieşte-mă, cum năpădeşte groaza aceea pe tine din nou şi o vezi în tine. Chiar când te uiţi la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simţi.

Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieţii reale.

Pentru omul creştin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, porneşte chiar viaţa noastră duhovnicească. Şi dacă pentru lumea secularizată „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creştină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cărui continuare este, paradoxal, bucuria.

Toată lumea ştie că bucuria este darul lui Dumnezeu, dar e paradoxal felul în care l-am dobândit, cum l-am primit, căci Dumnezeu îl dă tuturor şi ne cheamă pe toţi să-l luăm.

A fost un moment în care am realizat că eu nu pot să fac nimic bun, că eu nu pot să fiu fericită, că orice aş face nu iese bine si că oricât m-aş strădui şi că oricât m-aş ambiţiona şi oricât m-aş ruga, sfârşesc prin a face ceva care mă întristează, care mă face să-mi fie ruşine, care mă face să mă simt stingherită, cel puţin în fata mea, dacă nu în faţa celorlalţi, unde să zicem că-mi făceam rost de o justificare.

Eu m-am întors în biserică târziu după ce am trăit mult şi profund în această lume, gustând din toate durerile ei, din toate deznădejdile ei, dar şi din toate bunătăţile, frumuseţile câte puţin, cât am putut, dar din toate dimensiunile creaţiei omeneşti am gustat.

Autoarea acestei carti, din propria si deloc usoara sa experienta, trecuta prin urechile acului, a inteles esentialul, pe care s-a straduit sa-l impartaseasca si altora: nici cancerul, nici vreo alta boala trupeasca nu se afla neaparat sub semnul incurabilului, ci la Dumnezeu toate sunt cu putinta.  Medicina - limitata, ca toate lucrurile omenesti - nu trebuie desconsiderata, ci complinita prin recursul cu buna incredintare la ajutoarele de Sus. Cine are urechi de auzit, sa auda!

La zece ani ani de la trecerea la cele vesnice a Parintelui Constantin Galeriu, Editura Lumea credintei, pe urma revistei care s-a straduit sa-i cultive constant memoria, ofera celor ce l-au ascultat pe Parintele si ii duc dorul, ca si celor ce, nascuti mai tarziu, nu au avut aceasta sansa, un florilegiu de suflet, cu zece predici alese din ultimul sau an de activitate pastorala curenta, mai precis din martie 2001 pana in ianuarie 2002.

Este un Parinte ce nu are facultati si doctorate, este un OM simplu, dar daca inima iti e curata si neatinsa de viermele trufiei si al altor vicii, vei pleca de la el zburand de fericire. Caci cum te simti altfel vazand ca te intelegi minunat cu Parintele, fara cuvinte, fara intrebari, doar cu acea taina nestiuta a mintii si a inimii?!

Știți că sunt minunate cuvitele care se pun în seama Sfântului Andrei, acela ca: "Am aflat pe Domnul!" și "Vino și vezi!". Și voi L-ați aflat pe Domnul! Mergeți și spuneți și celorlalți să vină și să-L vadă cu noi sau faceți în așa fel încât să-L vadă prin noi pe Hristos, Dătătorul de Viață! Sărbătoarea de astăzi este sărbătoarea acelui "Vino și vezi!", adică a acelui "Vino, lasă tot și vezi ceea ce este esențial, adică pe Hristos Domnul și Dumnezeul nostru."
Luați seama că în spatele fiecăruia dintre noi, în veacul acesta, la ceasul acesta al istoriei, șade umbra Crucii prelungită peste noi. Și dacă nu vom ști să o purtăm cu credință, cu nădejde și cu dragoste, ne vom face vinovați și pentru misiunea aceasta minunată a lui Andrei pe teritoriul românesc. Sigur noi suntem urmele Sfântului Apostol Andrei în sufletul strămoșilor noștri. SIgur suntem roada lacrimilor lui la ALtarul Ceresc al Tatălui.

Părintele Profesor Constantin Necula

Negraite si necuprinse de limba sunt darurile si binefacerile de care ne impartaseste intotdeauna Maica Domnului, dar alergam la ajutorul ei cu credinta in toate zilele noastre. De aceea, toti cei ce voiti sa va mantuiti cereti mila Maicii Domnului si nu va leneviti, rugati-va si nu dorimiti, cantati Domnului si nu-l injurati, binecuvantati si nu blestemati, pe saraci miluiti-i si nu va scumpiti, pe bolnavi cercetati-i i nu va ingretosati, pe calatori odihniti-i si nu va impotriviti, la sfanta biserica veniti si nu va trandaviti.

Am cunoscut-o pe maica Mariami Leonte în urmă cu 25 de ani, pe cînd ajunsesem la mănăstirea Văratec pentru a definitiva documentarul „Sub tălpi țărâna Moldovei” dedicat pelerinajelor făcute în zonă de Garabet Ibrăileanu.

Această lungă prietenie s-a concretizat, peste ani, în numeroase proiecte culturale și editoriale – începînd cu salvarea chiliei în care a locuit Mihai Eminescu și cu volumul ce practic l-a făcut cunoscut tuturor pe sihastrul Proclu Nicău și terminînd cu o serie fascinantă de pelerinaje făcute împreună la marii duhovnici ai Neamțului.

În toată această perioadă doar o singură dată a acceptat, cu mare greutate, să se destăinuie și să-și povestească viața într-un interviu de aproape 2 ore și asta numai cu promisiunea că voi da totul cititorilor abia după ce maica Mariami va pleca la Domnul.

Nu credeam atunci, în vara anului 2000, că acest lucru se va petrece atât de curînd, că se va stinge la numai 50 de ani abia împliniți.

Astăzi, prin acest volum, putem cu toții să descoperim personaliatea fascinantă a acestei mari monahii a Văratecului care, sunt convins, abia acum își va putea arăta adevărata valoare.

Fabian Anton

Oare cine își mai amintește de Revista Lumea monahilor? Cum cine? Toată lumea care merge la mânăstiri, care are aplecare către viața monahală, care soarbe cuvintele înțelepte ale marilor duhovnici și asceți ai credinței răsăritene. Aceea revistă energică, vie și necesară a livrat de-a lungul a peste 150 de numere, din 2007 până în 2020, sute de articole de cea mai bună calitate duhovnicească, a reprezentat toiagul și busola multor creștini îndrăgostiți de mediul monahal autentic.

De aceea am zis că este bine ca o parte din cele mai frumoase și mișcătoare interviuri cu monahi îmbunătățiți să fie adunate sub forma unei cărți, un best of duhovnicesc dacă vreți. Cartea este tulburătoare și prin densitatea/ concentrarea de concluzii și verdicte privitoare la relația dintre Dumnezeu și om, prin sondarea bisului sufletului uman, prin recuperarea stării paradisiace în urma despătimirii. Este o lecție prelungită de viață spirituală, care are toate ingredientele unui manual de fericire, are toate datele unui afrodoziac divin.

Lectură cu folos!
Răzvan Bucuroiu