Aceasta carte descrie viata ascetei ortodoxe si marturisitoarei secolului XX.  La varsta de 12 ani a plecat la manastire, unde a fost tunsa calugarita, primind numele de Eufrosina.  Dupa distrugerea manastirii in timpul regimului sovietic, a trecut prin cumplitele deportari si lagare comuniste.  Fiind eliberata in anii de dupa razboi, a locuit in Tula, apoi in satucul Fosforitnii, care se afla in imprejurimile Moscovei.  In anul 1960 a primit schima mare, cu numele Nila.  Dumnezeu a inzestrat-o cu mari daruri: inainte-vederea, vindecarea si prorocirea.  La stareta plina de har ajungeau oameni din toate colturile Rusiei pentru a primi ajutor, mangaiere si vindecare de boli.

Cartea este alcatuita pe baza amintirilor si marturiilor celor care au cunoscut-o pe maica in timpul vietii, fiind completata cu ajutorul scrisorilor si observatiilor fiilor duhovnicesti si oamenilor apropiati staretei.

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Cu ajutorul lui Dumnezeu, vede lumina tiparului o carte cu alte noi mărturii despre minunile Sfântului Nectarie în ţara noastră. Cu ani în urmă, în anul 2003, tipărind primele mărturii despre minunile Sfântului Nectarie pe pământul românesc, am scris şi despre Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, numind‑o Eghina românească. Sintagma a intrat în sufletele credincioşilor. Anii au trecut, şi de atunci am mai tipărit o mulţime de mărturii despre minunile sfântului, ultima carte purtând chiar titlul Sfântul Nectarie – Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă.

Aflând însă o mulţime de mărturii făcute de sfânt şi în alte locuri din ţara noastră, unde sunt biserici cu hramul său sau unde se află părticele din sfintele sale moaşte sau icoane ale sale, mi‑am dat seama că Eghina românească este de fapt în fiecare loc din ţara noastră unde sfântul şi‑a arătat lucrarea. Am selectat deci pentru acest volum mărturii despre diferite daruri pe care sfântul le face oamenilor necăjiţi. Deşi am mai tipărit un volum despre ajutorul dat celor bolnavi (cu titlul Sfântul Nectarie – Vindecări minunate), totuşi şi în acest volum mărturiile majoritare sunt cele despre oameni vindecaţi de diferite boli. Dar şi celelalte – despre oameni fără loc de muncă, sau aflaţi în diferite alte încercări, impresionează la fel de mult. 

Prea adesea convinsi ca rigorismul si triumfalismul pot ascunde lipsa de vigoare duhovniceasca si realism specific crestinismului autentic, nu de putine ori am uitat ca dincolo de Filocalii sau Paterice, dincolo de concordante pe teme sau tratate de teologie stau oameni, oamenii lui Dumnezeu.  Ori aceasta carte a lui Danion Vasile ne umple de uimire prin firescul sau, prin naturaletea pe care ne-o arata.  Ne ofera o sansa de-a ne vedea altfel.  Ai lui Dumnezeu, in ciuda lucrurilor, uneori, monotone, pe care le traim, dar in care facem ce ne este mai la indemana: sa-L cautam, sa-L aflam pe Dumnezeu.

Eroii Pustiei de aproape de prea putine ori au fost iconizati cu atata curaj si ingeniozitate marturisitoare ca in cartea aceasta, veritabil Manual de antiterorism in plan duhovnicesc...

Pr. Constantin Necula

Suntem cu totii pacatosi.  Ne-am obisnuit sa convietuim cu greselile noastre, cu scaderile noastre, cu patimile noastre.  Aceasta carte ne arata cum Dumnezeu bate la usa inimii si le cere sa se schimbe.

Si, in acelasi timp, cartea ne pune inainte cateva modele duhovnicesti.  Ne ajuta sa intelegem ca, printre noi, mai traiesc sfinti...

Interviul din acest volum poate parea socant.  Viata unui tanar non-conformist este plina de peripetii de tot felul.  Dar intalnirea tanarului cu Dumnezeu poate da nadejde multora dintre cititori apasati de diferite patimi.

Cartea de fata nu este marturia unui om care a iesit din labirintul dependentei de droguri.  Ci este spovednia unui tanar cara arata, cat se poate de clar, cum drogurile fura, la propriu, vietile celor dependenti.  Ale celor care s-au crezut independenti, atat de independenti incat au cazut intr-una dintre cele mai viclene curse dracesti.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

„Pe parintele Arsenie Papacioc l-a binecuvantat Dumnezeu sa traiasca in stralucita perioada interbelica, sa-si asume atunci responsabilitati administrative in cetatea tarii.  Prin suferinta, cum spunea el, a fost trezit, prin cei 14 ani de inchisoare.  Inainte de venirea comunistilor la putere si dupa asezarea acestora la carma tarii.  (…) I-a cunoscut la Aiud pe Valeriu Gafencu, pe Ianolide, pe Vulcanescu, pe Nichifor Crainic, pe parintele Benedict, pe parintele Justin Parvu si pe altii, asemenea ca el.

Dumnezeu i-a daruit neamului romanesc, pentru ca sa-l ajute pe acesta sa traiasca clipe de adevar.”

Din cuvantul I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la inmormantarea parintelui Arsenie Papacioc

Este o carte de poveşti în care modernul se îmbină cu tradiţionalul într-un mod reuşit. Copiii vor înţelege de ce trebuie să se ferească de dependenţa de televizor sau de calculator, prin poveşti adecvate – nu prin texte moraliste care nu ajung la inimă. Sunt poveşti despre iubirea de părinţi şi bunici, despre iubirea de fraţi şi prieteni, despre iubirea de Dumnezeu. E foarte important ca un număr cât mai mare de educatoare, învăţătoare, profesori şi chiar preoţi să afle de ea, pentru a o recomanda părinţilor. În condiţiile în care majoritatea cărţilor şi desenelor animate fură copilăria, această carte oferă altceva.

Pentru prima data vede lumina tiparului adevarata poveste a caprei cu trei iezi si a lupului buclucas.  Tot ce s-a scris pana acum despre acest subiect este rasturnat de marturia unui martor ocular, pe nume Albastrica Urechi Lungi.  Nu este o poveste cu un final neasteptat, mai degraba este o poveste cu final mult asteptat.  O poveste din care invatam ca iertarea este mai puternica decat razbunarea.  O poveste din care toti - copii, parinti si chiar bunici, avem ce invata.

Aceasta carte reuneste marturii despre minunile savarsite de Sfantul Nectarie in Romania, minuni din zilele noastre.  Mare parte dintre ele au avut loc la Manastirea Radu Voda din Bucuresti, această „Eghina romaneasca”, cum inspirat a numit-o un cunoscut teolog.

Astazi, din pricina lipsei de credinta, unii spun ca minunile scrise in Vietile Sfintilor sunt povesti de adormit copiii.  Dar cei care semneaza aceste marturii sunt oameni care traiesc, si sunt dovezi vii ca cele scrise de ei sunt reale.  Multe cazuri i-au uimit pana si pe medicii care au fost nevoiti sa isi recunoasca neputinta si nepriceperea, fiind covarsiti de ajutorul dumnezeiesc primit de bolnavi.

Cititorii vor intelege ca, in aceste vremuri de criza, de tulburare, de dezbinare, pot afla in Sfantul Nectarie un ajutor, un grabnic ajutător.

Aproape fiecare tip de problema cu care se confrunta omul zilelor noastre este descris in aceasta carte.  Si, de fiecare data, se vede si modul in care sfantul reuseste sa rastoarne situatia, chiar daca nu se mai vedea nicio scapare.

E foarte greu să scrii despre boală. Mă gândesc că peste câteva luni sau câţiva ani voi fi şi eu bolnav. Şi cât de stupid ar fi să îmi aducă cineva cartea mea, iar eu,  uitându-mă peste ea, să constat că e apă de ploaie.
Ce e foarte greu pentru mine este să îţi scriu neştiind cine eşti, de ce eşti bolnav, cât de gravă este boala de care suferi. Nu există o reţetă universală pentru toate bolile, şi tot aşa nu există un sfat universal care să îi mângâie pe toţi bolnavii. Oamenii au nevoie de sfaturi în care să regăsească răspunsul la întrebările lor, nu de sfaturi generale care nu îi ating.