Cartea cuprinde Acatistul Bunei-Vestiri a Preasfantei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si Paraclisul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu.

Neasfarsita iubire de oameni a lui Dumnezeu a binevoit a descoperi un necunoscut si ascuns dar ales rob al Sau, care a avut o credinta neclintita si o dragoste inflacarata pentru Hristos Cel fara de pacat, Caruia Ii slijea cu toata inima sa.  Este vorba de pururea-pomenitul frate in Hristos Atanasie, care a locuit intr-un sat din Macedonia noastra(cea greceasca) si care s-a mutat din Biserica luptatoare la cea biruitoare pe 30 august 2004.

Primiti cu bucurie, dreptcredinciosilor, aceasta carte si va indeltniciti intru citirea ei.  Ca daca toti Sfintii, Apostolii, Mucenicii si Cuviosii, care au rabdat multe feluri de chinuri si de necazuri pentru Domnul, au catre Dansul multa indrazneala, ca niste slugi ale Lui, cu cat mai vartos mult milostiva Lui Maica, ceea ce stapaneste toata zidirea, are mai multa indrazneala decat toti Sfintii sa mijloceasca catre Dansul, asa cum s-a aratat in diferite timpuri, mai inainte de a se face Judecata cea a toata lumea, caci a izbavit multe suflete din cursele diavolului, dupa cum se arata in multe carti.

Rugaciunea este viata sufletului. Prin rugaciune intram in comuniune cu Dumnezeu si cu semenii nostri. Crestinul adevarat se recunoaste dupa masura in care iubeste rugaciunea si o pune in lucrare. Rugaciunea este lucrarea de capetenie a fiecarui crestin ortodox care vrea sa se mantuiasca. Dupa cum spun Sfintii Parinti rugaciunea este izvorul tuturor faptelor bune.

Studiu istoric despre cauzele schismei, despre perpetuarea acesteia si despre posibilitatea sau imposibilitatea unirii celor doua Biserici, rasaritene si apusene.

(lipsa text)

Deodată simţi că ameţeşte, că-şi iese din minţi… Un val de căldură îi năvăli în vene. Îi cuprinse inima. Cele două imagini îi jucau prin faţa ochilor. Coasta lui Iisus, care se deschidea pentru a-i mângâia pe copiii aflaţi pe moarte, şi coasta lui, omenească, neînsemnată, de lut, care dacă s-ar fi deschis i-ar fi dat viaţă unui copil aflat pe moarte.

Gândurile i s-au oprit. Nu suportau să meargă mai departe. Nu cutezau. Valuri de căldură îi străbăteau trupul. Inima îi bătea neregulat. Lacrimile i se revărsau pe faţă.

„Doamne… Doamne!”

Era Joia Mare. Dumnezeu Se răstignea. Îl lua cu el în grădina Ghetsimani. Pe el. Îl alesese să ia o parte din durerea Lui. Să-şi deschidă şi el coasta, ca să izvorască viaţă.

Nu mai suporta. Gândurile îl năpădeau iarăşi. Aceste asemănări îl înnebuneau.

„Doamne”, Îi strigă cu râvnă. „Doamne! Ia coasta mea rănită ca răsplată. «Că m-am rănit de dragostea Ta».”

Îşi aplecă trupul cu smerenie, ca şi când ar fi căutat să se facă una cu pământul.

„Doamne, primeşte puţina şi mica mea jertfă, mica mea răstignire. Viaţă din Viaţă… Dă viaţă din viaţa mea, Doamne!”





Maria Pastourmadzis lucrează ca filolog în învăţământul gimnazial. A colaborat cu diferite reviste creştine ortodoxe, unde i-au fost publicate multe articole. A scris piese de teatru pentru copii şi adolescenţi, precum şi scenariul filmelor pentru tineret Istoria se rescrie (2014 şi Îngerul mut (2014) pentru manifestări şcolare şi de altă natură. În anul 2011 a devenit larg cunoscută prin romanul ei foarte bine vândut Sfântul, care a fost transpus pe micile ecrane de canalul de televiziune 4E. În anul 2013 a urmat nuvela Cu rugăciunile ei, iar în anul 2014 romanul Dacă nu veneai Tu, care a intrat şi în lista scurtă a premiilor Public. A scris de asemenea best-seller-ul Iubeşte-mă, despre „Sfântul leproşilor” din Spinalonga. De curând a publicat cartea Artistul lui Dumnezeu, din seria pentru copii cu tema generală „Virtuţile”.

Adevarata postire este instrainarea de rele, infranarea limbii, indepartarea de manie, despartirea de pofta, de grairea de rau, de minciuna, de juruintele mincinoase.

„Viaţa creştină, încă de la primii paşi, întâmpină obstacole de diferite feluri şi, cu cât se înaintează mai mult, cu atât mai numeroase sunt acestea. Oricine intră pe această cale trebuie să se înarmeze cu un curaj neclintit pentru a avansa, astfel încât lupta şi obstacolele care îl aşteaptă să nu-l împingă înapoi. Mai presus de orice este să nu te laşi niciodată copleşit de descurajare; nimic nu este mai periculos”. „Lupta duhovnicească nu trebuie întreruptă niciodată, ci reluată fără încetare. Ai căzut? Nu deznădăjdui. Ridică-te din nou cu hotărârea fermă de a nu mai cădea niciodată şi reia lupta cu curaj. Totul depinde de decizia liberă a omului. Dumnezeu Însuşi aşteaptă această determinare, pentru că harul divin nu constrânge câtuşi de puţin voinţa omului, ci îşi dobândeşte eficacitatea din consimţământul liber al voinţei”. Scoală-te! Pocăieşte-te şi întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău, cu tânguire şi lacrimi, ca să aibă milă de tine, ca să nu cazi în răul acesta nesfârşit. Ridică-te! Iată, că celor drepţi, sfinţilor şi tuturor păcătoşilor, care se pocăiesc din inimă, Dumnezeu le promite viaţa, bucuria şi fericirea veşnică. Ei vor fi cu Dumnezeu pentru totdeauna, Îl vor vedea faţă către faţă şi se vor bucura de El pururea, ca de o băutură dulce. Vor fi mângâiaţi, se vor bucura şi se vor veseli neîncetat; vor domni ca nişte regi şi domni pentru totdeauna. 

Adevărata viaţă cere curaj, riscuri şi avânt. „Dacă vrei să-ţi mântuieşti sufletul”, spune Hristos, care în limbajul biblic înseamnă „viaţă”, „atunci trebuie să-l pierzi”. Doar când pierzi poţi găsi. Trebuie să pierzi, să vii în conflict cu minciuna vieţii tale, ca să găseşti adevărul sufletului tău. Viaţa nu însemnă doar respiraţia care trece prin pieptul nostru, ci ceva mai adânc, ceva mai esenţial şi veşnic: ceea ce îţi dă sens şi bucurie, când se luminează de ziuă şi spui: „trăiesc cu un scop”, când se înserează şi Îl slăveşti pe Dumne[1]zeu pentru toate cele pe care le-ai trăit astăzi cu plinătate. Bukai menţionează o întâmplare fru[1]moasă, spunând că exista un cimitir în care pe morminte nu scria la câţi ani a murit fiecare, ci câţi ani a trăit cu adevărat. Asta este important. Cât trăim, nu cât supravieţuim. Însă de ce refuzăm să trăim? De ce murim încet? De ce nu schimbăm nimic? De ce repetăm aceleaşi greşeli, cădem în aceleaşi patimi, Trăieşte! 37 reproducem purtări şi obiceiuri care ne distrug? Nu trăim darul lui Dumnezeu care se numeşte viaţă, nu ne bucurăm de harul şi bucuriile lui Dumnezeu. Respirăm, da, dar nu trăim. 

Prezentul volum, ajuns repede după apariţie un titlu clasic în domeniu, cuprinde istoria Bisericii născute în timpurile apostolice la răsărit de Imperiul Roman. Aproape necunoscută în creştinismul apusean, Biserica Siro-Orientală a traversat cele două milenii de creştinism ajungând până în zilele noastre, printre puţinii ei reprezentanţi cunoscuţi în afara graniţelor sale numărându-se Sfinţii Efrem Sirul şi Isaac Sirul.

Cartea lui Raymond le Coz urmăreşte meandrele pe care le-a parcurs istoria teologică, monahală, liturgică, didactică şi culturală a creştinilor din fostul Imperiu Persan, ajunşi succesiv sub stăpânire arabă, mongolă, otomană. Nu sunt trecute cu vederea nici influenţele pe care creştinismul siriac le-a exercitat asupra culturii arabe şi nici rolul creştinilor în formarea elitei intelectuale şi a literaturii ştiinţifice arabe, care, prin traducerile latineşti din Evul Mediu, va înrâuri simţitor cultura, teologia şi ştiinţa europeană.

Prezentarea situaţiei bisericeşti actuale a creştinilor sirieni completează în mod fericit această istorie, permiţând cititorului român să-şi formeze o imagine generală şi bogată în detalii asupra unui univers creştin apostolic, păstrător şi mărturisitor al învăţăturii Bisericii primare.

—Ascultati! Ascultati! Regele Vladimir declara concurs de sculptura in Piata Florilor.

In oraşul Luminii artistii sunt persoane importante.  Iar cel care va castiga acest concurs va avea o stea de aur in Coltul Artistilor, cu numele lui gravat in colturi.  Insa pe artistul castigator, pe marele sculptor, care va impodobi orasul sau cu capodopere, nu-l va afla nimeni.  Un oras intreg il va cauta, pana cand il va descoperi Artistul Vesnic, care ne cunoaste pe noi toti.

O povestire despre frumusetea smereniei, care ne aminteste ca tot ceea ce noi ascundem in simplitate, cantareste o vesnicie…