Majoritatea romanilor simpli nu cunosc mare lucru despre Anglia,asa cum majoritatea englezilor simpli nu cunosc mare lucru despre Romania. Acestia din urma,in contact cu plaiurile,cultura si spirutalitatea noastra,se declara placut suprinsi sa afle aspecte mai profunde,mult mai profunde decat rezulta din descrierile presei moderne sau din povestile cu vampiri. 

Sper ca toti cei ce vor citi aceasta carte sa inteleaga mesajul Parintelui Justin Parvu, care se rezuma simplu: dragoste pentru cei din jur, tot timpul... caci daca vrei sa schimibi lumea in bine trebuie sa incepi cu tine...

Cartea de fata exprima intru totul autenticitatea spiritualitatii si intregeste fresca apocaliptica a veacului XX. Lucrarea este impartita in doua volume. Primul volum cuprinde evenimente si procese sufletesti traite in actul devenirii spirituale in scoala legionara a fratilor de cruce, de la varsta de 14-15 ani pana la majorat, la 20 de ani, alaturi de incercarile si framantarile de viata - ca acte de pedagogie divina, pentru a lamuri in fiinta metalul nobil de zgura pacatului - ce pregatesc autorul pentru o batalie hotaratoare, care va avea loc de desfasurare insasi fiinta intregului neam romanesc.

Din cuprins:

• Petrecerea de la castel • Juramantul • Cei doi care l-au vazut pe Dumnezeu • Milostenia • Intentii bune • Socoteala • Rugaciunea • Pilda • Masa de duminica • Dragostea parinteasca • Prietenii si ursul • Un om fericit, si altele

Biserica noastra Ortodoxa, ca dealtfel si cea catolica, talmaceste si socoteste aceste acte ca o uzurpare a dreptului lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale... De aceea, orice atitudine agresiva indreptata impotriva ta sau a altuia, este o nesocotire a legii divine.

In Conciliul de la Toledo din 639, cand Bisericile nu erau inca despartite, conform preceptelor Fericitului Augustin s-a dictat pedeapsa de excomunicare a sinucigasilor din comunitatea crestina, deoarece omul face o astfel de fapta de suprema lasitate impotriva Duhului Sfant, in consecinta murind fara nadejdea mantuirii... 

Asadeci, dragul meu, fii linistit si multumitor proniei divine, ca ai fost ajutat sa suporti si sa treci viu prin aceasta teribila incercare. 

Vocea blanda, dar ferma, a lui nea Patru suna ca un oracol si s-a asternut ca un mir binemirositor pe sufletul zbuciumat al lui Tavi. 

In celula se lasa, pentru mult timp, o liniste fecunda...

Mijlocul impotriva ratacirii gandurilor este atintirea mintii spre prezenta lui Dumnezeu in fata noastra si in fata Lui. Trebuie sa ne atintim mintea spre acest gand si sa nu-l lasam sa ne paraseasza. Daca veti izgoni imediat gandul patimas, veti pune dintru inceput capat intregii lupte. Nu vor mai fi atunci nici simtaminte patimase si cu atat mai putin dorinte. Asa sa va propuneti sa faceti. 

De adevarul credintei pe care o marturisim prin viata noastra depinde destinul nostru vesnic.  Astazi, mai mult ca oricand, libertatea de manifestare a propriilor idei si forme de conduita, conjugata cu mijloace tot mai sofisticate de exprimare, fara a respecta nici o norma morala, principiu religios sau etos cultural, ne pune in fata unui asalt informational urias.  Intr-o epoca in care calea ratacirilor se deschide larg inaintea noastra, discernamantul este cea mai pretioasa arma duhovniceasca.  Insufletit de dragoste si grija duhovniceasca, parintele Serafim Alexiev, in duh autentic ortodox, demasca falsitatea unor ademenitoare invataturi ale lumii moderne care neglijeaza, desfiinteaza sau inteleg deformat sensul vietii de dupa moarte.

Larga este calea pierzarii si multe sunt inselarile diavolului, dar crestinul incercat sau prevenit va ocoli usor toate aceste capcane.  Acesta este mai ales si scopul acestei carti: de a-i preveni pe toti cei ce se afla pe cale si cauta repere sigure spre dobandirea mantuirii.

Bucură‑te în Domnul Dumnezeu, deoarece Dumnezeul tău este Dumnezeu măreţ, veşnic, nemuritor şi atotputernic; întrucât Dumnezeu este darnic, milostiv, drept şi iubitor de oameni; El este
Părintele îndurărilor şi Dumnezeul mângâierii. Ale Lui sunt cerul şi pământul, munţii, dealurile şi dumbrăvile; ale Lui sunt fiarele, târâtoarele şi toate păsările; al Lui este soarele, luna, stelele şi toate
stihiile cereşti; ale Lui sunt apele, mările, râurile, lacurile, zăpada şi vântul, tunetul şi fulgerul; Lui îi aparţine orice fiinţă văzută şi nevăzută, cerească şi pământească; ai Lui sunt toţi oamenii, întreaga
umanitate; ai Lui sunt îngerii, arhanghelii, heruvimii, serafimii şi toate puterile cereşti.
Acolo la El este adevărul, acolo este judecata cea nefăţarnică; acolo e bucuria şi iubirea de oameni. La El este liniştea şi odihna; acolo nu există boli şi necazuri; acolo este slava, bogăţia şi veşnica desfătare;
acolo e bucuria, veselia, lumina, frumuseţea şi mângâierea; acolo e libertatea, lărgimea şi viaţa nesfârşită. Acolo sunt toate, numai alipeşte‑te din tot sufletul de Domnul şi bucură‑te întru El.

Atat in scrierile Sfantului Siluan, cat si in cele ale Parintelui Sofronie teologia principiului ipostatic este infatisata in mod catafatic, desi continutul ei este necuprins si negrait.  La amandoi predomina acelasi element pozitiv, caci amandoi vorbesc despre un Dumnezeu cunoscut si iubit, ale Carui lumina si prezenta se salasluiesc in inima omului in chip simtit.  Dumnezeu il umple pe om cu harul Duhului Sfant intr-un mod personal si unic.  Fiecare om este o persoana, un purtator al principiului ipostatic, pentru ca este zidit dupa chipul si asemanarea Ipostasului Fiului si Cuvantului lui Dumnezeu.  Omul si-a primit principiul ipostatic prin porunca plasmuitoare a lui Dumnezeu.  Fiind zidit dupa chipul si asemanarea Facatorului sau, el vine in lume purtand in sine un principiu care, precum in Fiinta dumnezeiasca, la fel si in fiinta omeneasca, nu este nicidecum un principiu limitativ, ci unul care poate sa se dezvolte si sa se desavarseasca, pana ce se umple de plinatatea fiintei divino-umane.  Numai Dumnezeu poseda principiul originar al Fiintei, iar centrul Fiintei Sale, principiul Ei cel mai launtric, este Persoana-Ipostasul, care reprezinta temelia a tot ce fiinteaza.  La randul sau, omul, fiind chipul lui Dumnezeu, se naste in aceasta viata potential ca persoana-ipostas.  Inlauntrul sau sunt tainuite adancuri: el are puterea de a impreuna-lucra cu Ziditorul sau pentru a asimila si vesnic a purta in sine viata cea nefacuta a Dumnezeirii.  Principiul ipostatic se dezvolta si se desavarseste in om prin lupta de a reinnoi inlauntrul sau chipul dumnezeiesc si de a redobandi starea fireasca a liberei sale determinari de sine.  Acest principiu constituie un dar cu care Dumnezeu inzestreaza faptura zidita si intelegatoare, invrednicindu-l pe om sa devina cu adevarat stapan pe propria-i fire.  Principiul ipostatic devine lucrator si se reinnoieste in om atunci cand acesta primeste cercetarea luminii nezidite, care purcede de la Dumnezeul personal si Cel fara de inceput.

Arhimandrit Zaharia Zaharou

Cea mai mare parte a studiilor cuprinse in acest volum au fost sustinute mai intai in cadrul unei conferinte intitulate "Muntele Athos, microcosmos al Rasaritului crestin", tinuta de Prietenii Muntelui Athos la Madingley Hall, Cambridge, in februarie 2009.  Atat vorbitorii cat si delegatii au fost din toate colturile lumii ortodoxe si, pe cat s-a putut, prezentatorii au fost alesi pentru a vorbi despre tarditiile pe care le reprezentau.  Cu toate acestea, au existat aspecte care nu au fost acoperite si, intr-un efort de a corecta aceasta situatie, am comandat un numar de lucrari suplimentare, care acum sunt incluse in volum.  Suntem constienti ca aceasta colectie nu este intrutot cuprinzatoare inca, dar speram ca transmite totusi cate ceva din remarcabila diversitate de traditii care a caracterizat Muntele Athos de-a lungul celor 1200 de ani si mai bine de cand exista ca munte sfant.

Manastirea Rila este, fara dar si poate, cea mai vestita lavra a Balcanilor.  O comoara nepretuita nu doar pentru poporul bulgar, ci si pentru intreaga crestinatate ortodoxa.

Stand neclintita sub varfurile maiestuoase ale muntilor Rila, cercetata de milioane de inchinatori si de turisti din intreaga lume, sustinuta cu osteneala si rugaciunea fratiei monahale, Manastirea Rila intruchipeaza spiritul credintei ortodoxe a Balcanilor.  Aici, pelerinul poate sa ajunga la esenta credintei crestine, deschizandu-si sufletul catre valorile spirituale autentice, razbatatoare pururea peste veacuri...

In primele secole ale crestinismului, barbatii si femeile care luptau pentru a dobandi gloria sfintilor erau numiti atletii lui Hristos. Un sfant realizeaza in cursul vietii sale performante pe care ceilalti oameni nu reusesc sa le infaptuiasca. Uneori performantele sale sunt recunoscute oficial de Biserica. In acest caz el figureaza in calendar. Recunoasterea oficiala a unui sfant are loc insa doar ca o exceptie si numai pentru un foarte mic numar de persoane. Majoritatea sfintilor sunt ignorati de calendar. Putinii sfinti pe care Biserica ii recomanda venerarii publice primesc aceasta consacrare cu titlu postum. Niciodata in timpul vietii lor. Multi oameni au vrut sa se faca sfinti. Luptele lor pentru dobandirea curateniei necesare sfinteniei au fost spectaculoase. Mai spectaculoase si mult mai dure decat luptele din arene. Pentru dobandirea curateniei, atletii lui Hristos luptau impotriva trupului lor, impotriva somnului, impotriva foamei, impotriva durerii, impotriva propriilor lor ganduri, impotriva instinctelor. Era o lupta fara mila, dusa zi si noapte, de-a lungul unei intregi vieti. O lupta palpitanta si fara niciun ragaz. Ioan Gura de Aur a luat hotararea sa se faca sfant inca din adolescenta, cand era inca pe bancile scolii. O hotarare luata in deplina cunostinta de cauza si dupa o matura chibzuinta. Alti tineri hotarasc in adolescenta lor sa se faca generali, sportivi campioni, exploratori. Ioan Gura de Aur a hotarat sa se faca sfant. Toata viata sa n-a avut alt ideal. Pentru a dobandi sfintenia el i-a infruntat pe toti adversarii pe toate terenurile si a castigat toate luptele. Palmaresul sau este o imensa lista de victorii. Victoriile lui Ioan Gura de Aur au fost atat de categorice, incat el este unul din putinii sfinti citati in calendar atat de Biserica occidentala, cat si de Biserica rasariteana.