Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

Acatistul si Viata Sfantului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt

O, preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Evanghelia dupa Iuda - scrierea apocrifa promovata de National Geografic - este o carte care a facut multa valva. Fara sa o citeasca, multi oameni s-au bucurat de faptul ca au aflat un motiv in plus sa stea departe de Biserica. O Biserica mincinoasa, o Biserica in care oamenii sunt tinuti departe de Adevar, nu isi are rostul. Numai ca, la un studiu atent, se poate observa ca teza principala a "Evangheliei dupa Iuda" - Ca Hristos i-ar fi marturisit marile adevaruri doar apostului Iuda, iar ceilalti ar fi ramas la un stadiu inferior de cunoastere - nu sta in picioare. Dupa ce L-a vandut pe Hristos, Iuda s-ar fi sinucis. Cand ar fi avut timp sa scrie o Evanghelie? Cum ar fi putut fi propovaidor al adevaratei credinte in Hristos un Sinucigas? Nadajduiesc ca cititorii cartii de fata vor intelege falsitatea "Evangheliei dupa Iuda".

Anecdote duhovniceşti cu părintele Ioil Ianakopoulos

Neavând atunci timp suficient din cauza altor obligaţii să scriu ceva demn de acest bărbat, achitându-mă astfel de ceea ce îi datorez acestui preacinstit prieten şi învăţător, am recurs la o soluţie de mijloc: în loc să încerc să descriu eu personalitatea importantă a acestui părinte, m-am gândit să prezint – aceasta nu cere nici timp mult, nici efort – anumite „anecdote” caracteristice din viaţa părintelui Ioil.

Le-am numit caracteristice, întrucât din ele răzbat, cu foarte mare putere, multe din cali­tă­ţi­le minunate ale acestui rar părinte: prezenţă de spirit, agerime, demnitate, hotărâre, curaj, sin­ce­ri­tate – mai ales cea spusă pe şleau -, caracter integru, conservatorism, cugetare pur ortodoxă etc. (Părintele Epifanie Theodoropoulos)

Cartea de faţă este şocantă. Şocantă prin faptul că ne pune înaintea ochilor, într-un mod foarte iscusit, file aproape ignorate din istoria bisericească.

Vom afla de aici că pământul englez a fost binecuvântat prin apostolul Sfântului Iosif din Arimateea. Vom afla o mulţime de minuni, de vindecări, care i se par greu de crezut omului contemporan. Vom afla că dreapta credinţă a fost apărată cu mult eroism, şi vom înţelege că nimic nu este mai important decât războiul duhovnicesc.

Minunile făcute de regii binecredincioşi sau de diferiţi pustnici sau clerici, în timpul vieţii lor sau după trecerea la Domnul, ne oferă o imagine a faptului că lumea întreagă ar fi fost altfel dacă ar fi îmbrăţişat cu adevărat credinţa în Hristos.

Căderea Angliei ortodoxe a însemnat abandonarea credinţei Sfinţilor Părinţi şi primirea ereziei catolice. Înţelegând cât de gravă a fost această rătăcire vom putea aprecia aşa cum se cuvine situaţia din vremurile noastre.

O nevoie pastorală, prezentă întotdeauna în rândul credincioşilor, o găsim în întrebarea: Cum pot, părinte, să înaintez duhovniceşte şi să mă eliberez de slăbiciunile mele? De ce nu reuşesc să mă menţin în aceeaşi stare duhovnicească? 

O astfel de nevoie trebuie să fie sprijinită, dând credinciosului posibilitatea de a descoperi şi a-şi clarifica ce înseamnă cu adevărat din punct de vedere practic viaţă duhovnicească, ce răspunderi decurg din aceasta, la ce trebuie să fie atent sau ce ar fi de folos să evite. Va cunoaşte astfel adevărul, fără ascunzişuri sau jumătăţi de măsură, ajungând să-şi conştientizeze propria sărăcie duhovnicească şi să ia deciziile potrivite. 

Urmând sfaturile din această carte, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom ajunge la capătul ţelului nostru: Ca Dumnezeu să devină prin rugăciune, dragostea şi dorirea noastră, El călăuzind în acest fel fiecare gând şi lucrare a noastră. 

Nici o situatie, pana si cea mai grea, nu vine in viata noastra intamplator.  De obicei, premerg cateva semnale de avertisment: anumite semne, carora trebuie sa le acordam o atentie speciala.  Daca le neglijam, urmeaza un semnal mai puternic, iar cand neplacerile se repeta in mod constant, inseamna ca perseveram in aceleasi greseli.  Incercarile mai grele ale vietii arata faptul ca atentionarile mai putin dureroase nu au avut efectul așteptat.  Este usor de inteles: o pietricica ce se rostogoleste la vale poate atrage dupa sine o cumplita avalansa – si vinovata nu este pietricica...

A fi nemultumit de o anumita situatie, de o problema care persista si chiar de soarta noastra in general devine adesea un stimul pentru a incepe o etapa noua, asumata si plina de continut.  Cu cat vom continua sa mergem pe aceasta cale mai ferm, cu atat mai interesanta, mai roditoare si aducatoare de bucurii ne va fi viata.  Inainte de toate, important este sa fim cu Dumnezeu!

K.V. Zorin 

Inconjurat de prea multe griji, mereu in criza de timp, cu sanatatea subreda si cu programul dat peste cap, parca nu mai ai putere nici sa rezolvi obligatiile personale.  Dar, inevitabil, afli despre o mare nedreptate care se petrece in jurul tau: avortul.  Te gandesti cu tristete ca foarte multi copii nu se mai pot bucura de frumosul dar dat noua de Dumnezeu: VIATA.  Nu se pot bucura de razele soarelui, de privirea calda a mamei, de joaca prin zapada pufoasa, de zambetul gingas al unei persoane dragi, nu au dreptul la iubire, fericire, libertate, la viata...

Fericiti acei oameni care adorm si care se trezesc intru rugaciune; care in mijlocul tuturor lucrarilor lor nu se despart de ea, comoara a vietii lor fiind Hristos Domnul!
Sfantul Teofan Zavoratul

Rugaciunea este arma vestita, vistierie nesecata, bogatie nepieritoare, liman impotriva furtunilor vietii… Rugaciunea este radacina, izvorul si maica nenumaratelor bunatati si virtuti, daruite noua de Cel Preainalt.
Sfantul Ioan Gura de Aur

Aceasta carte aduna, ca intr‑un minunat buchet plin de mireasma duhovniceasca, sfaturi folositoare ale Sfintilor Parinti despre taina cea fara de seaman a rugaciunii, alcatuind un pretios indrumar de nevointa pentru crestinul ­zilelor noastre care e dornic sa strabata fara de primejdie marea acestei vieti spre aflarea limanului mantuirii si al vietii vesnice.

Cum imi luminezi sufletul intinat si-l faci lumina neprihanita si dumnezeiasca?  Cum faci purtatoare de lumina nenorocitele mele maini pe care pacatuind le-am intinat cu intinaciunile pacatului?  Cum preschimbi buzele mele cu stralucirea dumnezeirii Tale, facandu-le din necurate sfinte?  Cum curatesti, Hristoase, limba mea murdara si o faci partasa de mancarea Trupului Tau?  Cum ma invrednicesti sa Te vad si sa fii vazut de mine si sa fii tinut de mainile mele Tu, Cel ce tii toate, Care esti nevazut pentru toate cetele ceresti si de neapropiat chiar pentru Moise, intaiul dintre proroci?  Caci niciun alt om nu s-a invrednicit sa vada fata Ta, ca sa nu moara.  Deci cum m-am invrednicit, Hristoase, sa Te tin, sa Te sarut, sa Te vad, sa Te mananc si sa Te am in inima mea pe Tine, Cel neinteles, pe Tine, Cel singur negrait, pe Tine, Cel neincaput si neapropiat pentru toti, ramanand nears, bucurandu-ma si tremurand si laudand in imne, Hristoase, multa Ta iubire de oameni?

Dumnezeu, ca sa suprime pacatul, i-a facut omului cateva daruri, pentru a-l face capabil sa lepede pacatul. Unul dintre cele mai importante dintre aceste daruri este boala. Boala este un semn care ma uneste cu Dumnezeu, dar eu, cand ma indeletnicesc cu boala mea, aceasta indeletnicire devine o uitare a adevaratului Dumnezeu. Boala ne va pandi intotdeauna, insa trebuie sa o vedem ca niste copii ai lui Dumnezeu, si nu ca niste oameni ai acestei lumi. 
Trebuie sa se sfarseasca aceasta viata lipsita de har, in care stapaneste demonul, sa treaca lumea si sa vina harul lui Dumnezeu, ca sa vina ceea ce este vesnic, nestricacios. Adica prelungirea acestei vieti este din lumea aceasta, in timp ce sfarsitul este lucrul firesc si inalta la ceea ce este suprafiresc, intrucat face sa inceteze orice stricaciune si desertaciune, ne uneste cu Insusi Dumnezeu si ne introduce in camara Mirelui ceresc, unde nu exista nici durere, nici intristare, nici suspin. De aceea, cel mai bun lucru pe care il avem de facut este, mai intai, sa iubim acea ultima clipa a vietii noastre, pentru ca va fi clipa in care vom intalni lucrul dupa care am tanjit intreaga noastra viata, adica iubirea. - Arhimandrit Emilianos Simonopetritul 

„Filozoful american Allan Bloom observa ca majoritatea tinerilor au relatii sexuale, dar nu (mai) traiesc o poveste de dragoste.  Si totusi, lumea animala nu ne va satisface niciodata.  Cand iubirea se infiripa, simtim ca apartinem Cerului.  In ce fel transformam, atunci, intamplarea amoroasa intr-un destin singular?

Trei scurte naratiuni, interpretate filozofic de Mihail Neamtu, surprind situatiile-cheie ale iubirii.  In zorii civilizatiei, Mowgli paraseste jungla pentru ca aude cantecul de iubire al frumoasei Shanti.  Doi romantici in plina adolescenta, Mihnea si Dora, cunosc vapaia iubirii pasionale, al carei jaratec se inteteste prin epistolarul „cuvintelor bune de mancat”.  In sfarsit, Dinu si Nelli Pillat-personalitati istorice - au cunoscut atat extazul erotic, cat si suferinta, pariind mereu pe vesnicie.

Dincolo de esec si blazare, dar fara sa propuna retete pentru fericirea conjugala, cartea ne invita sa descoperim promisiunile, capcanele si bucuriile iubirii.

...Un Aliosa Karamazov scolit — mi-am spus, de indata ce l-am vazut pe Mihai Neamtu...”
(Andrei PLESU, Colegiul Noua Europa)

„...un eseu insufletitor atat de binevenit in cuprinsul lumii de azi, „Varstele iubirii” reaseaza valorile morale care dau stralucire relațiilor umane.  Autorul ne indeamna la neuitarea iubirii adevarate.”
(Monica PILLAT, scriitoare)

„Trei varste umane, trei povesti de dragoste si un autor capabil sa desluseasca haloul iubirii sacre in filigranul celei profane.  Fictiunea copilului arhetipal, Mowgli, atins de primul fior al dragostei, se ingana cu abia voalata idila autobiografica dintre adolescentii Mihnea si Dora, iar amandurora le raspunde, climactic, epistolarul sfasietor de real al lui Dinu si Nelli Pillat.  O carte a intalnirilor admirabile, de care te poti lesne indragosti.”
(Adrian PAPAHAGI, Universitatea „Babes-Bolyai”)