Cand crestinul reuseste cu ajutorul Harului Dumnezeesc sa pogoare mintea in inima, mintea ia parte la lucrarea inimii, se impartaseste de energiile necreate ce stralucesc din Soarele Dreptatii-Hristis, ce se descopera in inima, mintii.

Aceasta carte despre viața fericitului Părinte Porfirie a fost scrisă cu binecuvântarea stareței Porfiria, prima egumenă a mănăstirii de maici „Schimbarea la față a Mântuitorului Iisus Hristos” și soră de sânge a Părintelui Porfirie.
O persoană dintre cele care au trăit multe clipe de neuitat lângă Bătrânul Porfirie și au auzit multe lucruri minunate de la acesta, cu toate că nu reușise să consemneze multe despre el, s-a oferit ,din pronie dumnezeiască să-mi pună la dispoziție spre cunoștința publicului larg câteva elemente necunoscute despre viața fericitului Bătrân, cu scopul de a le folosi pentru materializarea lucrării amintite, pentru care aveam binecuvântarea și îndemnul stareței.
Toate câte vă spun în paginile acestei cărți sunt autentice și vrednice de crezare pentru că „pe acestea le-am auzit povestite de limba lui sfântă”.
Da, le-am auzit istorisite pe casete de Părintele Porfirie însuși, în momentele de nostalgie ale trecutului său, relatate unor persoane foarte apropiate în ceasurile sale de tihnă.

Intr-o lume in continua schimbare si mereu bantuita de asa zise crize social-economice.  Ortodoxia, prin credinta in Hristos, ofera lumii contemporane un mod de viata personal, dar si comunitar, ce are puterea si cunostinta de a depasi orice fel de criza a lumii acesteia, ramanand mereu statornica valorilor evanghelice si mereu legata de persoana Mantuitorului Hristos si de marturia vie a Sfintilor Lui.

Telul unic si absolut al unei vieti in Hristos este indumnezeirea, adica unirea cu Dumnezeu, astfel incat omul, facandu-se partas energiilor necreate ale lui Dumnezeu, sa devina ceea ce este Dumnezeu prin fire, neinceput si nesfarsit.  Acesta este, din punct de vedere crestin, sensul mantuirii.  Nu este vorba de o imbunatatire morala a omului, ci de o rezidire in Hristos a omului si a societatii, prin intermediul relatiei existente si existentiale cu Hristos Cel Care este descoperirea lui Dumnezeu in istorie.

"Pun aceasta carte inaintea anilor tai, sa te astepte pana intr-un timp, diferit celui de acum, pana intr-o zi mai buna poate si chiar mai frumoasa si mai importanta decat cea de azi.  Vei afla atunci ca intamplarea asta, odinioara adevarata, cu niste personaje, candva aievea, o fost imprumutata anume de la viata, pentru a izvodi o poveste tocmai potrivita pentru ilustrat un... mic manual de buna vietuire pe care astazi, iata, ti-l dau tie!  Nu-ti este inca pentru acuma, dar, pana cand va fi, eu am sa caut sa ii chem si sa-i indemn pe altii, cat mai multi, sa intre in povestea asta ca sa afle acum intunericul a devenit lumina, cum ura s-a facut iubire, cum moartea, infratindu-se cu viata, s-a altoit ea insasi in viata.

„Nu există păcat mare sau mic. Dacă zăpada cade pe o suprafaţă umedă, se topeşte degrabă. Astfel este şi cu păcatul, dacă este umezit cu lacrimi, îndată se topeşte. Dumnezeu ne iartă întotdeauna dacă arătăm o pocăinţă sinceră.

„Să nu vă descurajeze problemele mari şi greutatea drumului pe care trebuie să-l străbateţi în lupta cu patimile voastre. Luptaţi-vă neosteniţi până la biruinţa finală”.

Părintelui Lazăr, Stareţul Mănăstirii Ostrog

Volumul cuprinde o serie de studii științifice prezentate la Simpozionul național Lucrarea duhovnicească şi culturală a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, organizat la inițiativa și sub îndrumarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Lucrarea administrativă, pastoral-misionară și culturală a Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în eparhia istorică a Râmnicului s-a desfășurat pe multiple planuri, având ca și coordonată fundamentală continuarea spiritualității paisiene. Toată activitatea Sfântului Ierarh de la Râmnic se constituie într-un program bine alcătuit și împlinit cu multă acrivie spre atingerea scopului său sfânt: reînnoirea duhovnicească și reînvierea culturală a eparhiei, așa cum subliniază Părintele Arhiepiscop Varsanufie, în cuvântul-înainte al volumului. 

Biserica şi Liturghia ei sunt trupul adevărului lui Dumnezeu în lume, care se face cunoscut în iubirea sau în mila Lui şi nu în puterea sau în tăria Sa. Doar ca trup al adevărului este trupul frumuseţii, al iubirii celei frumoase în umanitate; al adevărului, al dragostei şi al frumuseţii care eliberează, sporeşte şi mântuieşte. Acestea sunt săvârşite şi propovăduite la slujba Euharistiei. Şi pentru asta e nevoie de pregătire evlavioasă a inimii credincioşilor, clericilor, mirenilor şi monahilor.
Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată... Ce veţi face când vă va cerca Domnul? Inima iubitoare, predată fără încetare focului dragostei, este cea care deţine adevărata înţelegere, care pricepe că Biserica, această obşte iubitoare a credincioşilor, este arătarea „dragostei veşnice a lui Dumnezeu”, prin care a iubit şi iubeşte poporul Său. Este prezenţa dragostei jertfitoare prin intermediul poporului lui Dumnezeu, în toate zilele, până la sfârşitul veacului! Ce altceva este Euharistia decât împărtăşirea acestei dragoste neîncetate, a flăcării nestinse care-i preschimbă şi-i sfinţeşte pe toţi şi pe toate?

Inceputul rugaciunii se naste din dorul inimii de a-L cunoaste pe Dumnezeu, de a se odihni intru Cel care Si-a aratat dragostea pe preascumpa Cruce, de a ramane in plinatatea comuniunii cu El.  In cartea de fata – un abecedar al rugaciunii, arhimandritul Irineu pregateste mai intai temelia pentru a ne ajuta sa ne socotim cheltuiala (Luca 14, 28) vietii noastre de crestini, sa cugetam la lupta duhovniceasca pe care trebuie sa ne-o asumam daca vrem sa parcurgem urcusul spre Dumnezeu in rugaciune.  Apoi, pe baza unei aprecieri lucide a starii noastre cazute si a inrauririlor dracesti si lumesti care ne asalteaza, ne ajuta sa ne impodobim fiinta noastra launtrica ca pe o casa a rugaciunii.

Preotul trebuie sa ia aminte de sine si de toata turma, ceea ce inseamna ca el trebuie sa se ingrijeasca in primul rand de viata sa personala, iar in al doilea rand sa-si indeplineasca menirea de a conduce turma spre mantuire, deci sa se ingrijeasca de activitatea sa externa. Sf. Apostol Pavel aseaza aici in primul rand datoria preotului de a lua aminte la sine, nu numai pentru a-i atrage acestuia atentia asupra celei mai insemnate datorii fata de propria sa persoana, mantuirea sufletului sau, ci mai ales pentru faptul ca pastorul sufletesc inainte de toate trebuie sa fie posesorul unei vieti pline de sfintenie si curatenie, din care sa izvorasca pentru pastoritii sai roadele apostoliei sale, iar dupa aceea, prin viata sa, trebuie sa fie pentru acestia un exemplu viu, vrednic de urmat si nu o pricina de sminteala.

(lipsa text)

In numeroasa ceata a Sfintilor rusi, Cuviosul Theodosie, incepatorul vestitei Lavre a Pesterilor din Kiev, ocupa un loc cu totul aparte. Fiind socotit impreuna cu parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Antonie, intemeietorul monahismului rusesc, el este, datorita atat sfinteniei sale personale, cat si extraordinarei puteri de iradiere duhovniceasca a manastirii intemeiate de catre el, una dintre figurile cele mai reprezentative ale acestuia.  Orice pelerin care ajunge in mareata Lavra din Kiev, orice credincios care se inchina la zecile de moaste intregi si la sfintele capete izvoratoare de mir din pesterile acesteia trebuie sa stie unde este inceputul si izvorul din care a pornit acest fenomen unic al Ortodoxiei.  Aceasta carte, care cuprinde Viata si invataturile Sfantului theodosie, talmacite pentru prima data in limba romana din originalul vechi rusesc, cuprinde intre scoartele sale toata lumina si caldura de har care de o mie de ani, din generatie in generatie, tin aprinsa flacara sfinteniei intr-unul din cele mai venerate locuri ale lumii crestine.