Lucrările morÈ›ii sunt acestea: Ia de la om tot ce are el în lumea aceasta: bogaÈ›ia, cinstea, slava, frumuseÈ›ea, desfătarea tuturor bunătăÈ›ilor, deoarece când omul moare le lasă pe toate: "Nu se va pogorâ cu el slava lui" (Psalmul 48, 19-8). Desparte pe unul de altul, pe părinÈ›i de fii, pe stăpâni de slugi, È™i toată iubirea omenească È™i toată nădejdea celor vremelnice o curmă È™i o pierde. Deschide omului uÈ™a veÈ™niciei È™i o începe pe ea, oricum ar fi, bună sau rea. Dreptilor le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei fericite, care este împaraÈ›ia cerească, iar păcătoÈ™ilor, celor ce mor fără pocăinÈ›ă, le deschide uÈ™a veÈ™niciei celei dureroase, care este în iad. Pentru că, în ce fel îi este aici această viaÈ›ă, în acelaÈ™i fel îi va fi lui acolo È™i răsplătirea. 

Cuprins:

Precuvantare la Mica Pravilioara
Insemnatatea pe scurt a celor sapte laude
Rugaciunile diminetii
Rugaciunile de seara
Miezonoptica pentru toate zilele
Miezonoptica pentru Sambete
Miezonoptica pentru Duminici
Utrenia
Ceasul intai
Ceasul al treilea
Ceasul al saselea
Obednita
Ceasul al noualea
Vecernia
Pavecernita
Ceasurile Pastilor
Canon de pocainta catre Domnul nostru Iisus Hristos
Canon de rugaciune catre ingerul pazitor al vietii omului
Paraclisul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Al doilea paraclis al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
Pomelnic
Sinaxar peste tot anul
Invatatura pe scurt

Sfântul Sava cel Nou a crescut şi s-a desăvârşit ca monah încă din tinereÈ›e în cele mai venerate locuri ale Ortodoxiei: Ţara Sfântă şi Sfântul Munte. A fost prieten apropiat al Sfântului Nectarie din Eghina, în a cărui mănăstire de maici a slujit ca preot şi a predat cântarea psaltică şi meşteşugul iconarilor – pe care îl deprinsese în Athos, la Sfânta Ana –, iar cea dintâi icoană a Sfântului Nectarie de către el a fost zugrăvită, de-a lungul a 40 de zile de zăvorâre. Mare isihast şi „om al blândeţii”, la fel ca Moise şi David, smerit şi milostiv, de o iscusinţă negrăită ca părinte duhovnicesc şi îndrumător, toată asprimea şi-o îndrepta doar împotriva păcatului, urând mai ales hulirea şi osândirea aproapelui. 

Prăznuit pe 7 aprilie, ziua adormirii şi a aflării cinstitelor sale moaşte, Sfântul Sava îi primeşte cu dragoste pe toţi cei care îi cer ajutorul cu credinţă, precum arată numeroasele minuni săvârşite până în ziua de azi cu rugăciunile lui. 

Cuprins

SfinÈ›enia - Împlinirea umanului
Luna septembrie
Luna octombrie
Luna noiembrie
Luna decembrie
Luna ianuarie
Luna februarie
Luna martie
Luna aprilie
Luna mai
Luna iunie
Luna iulie
Luna august
Sinaxarele din Triod
Sinaxarele din Penticostar

In aceasta a zecea porunca a Decalogului, Dumnezeu a hotarat nici sa nu poftim ceva din bunatatile trecatoare ale aproapelui nostru, zicand: Sa nu poftesti femeia aproapelui tau, sa nu poftesti casa vecinului tau, nici tarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici injugatorul lui; nici o vita a lui si nici una din cate sunt ale aproapelui tau.   Primele patru porunci ale Decalogului invata datoriile cele catre Dumnezeu si erau scrise in tabla cea dintai, precum zice la Marturisirea Ortodoxa; iar cele sase dupa dansele, invata datoriile cele catre aproapele si erau scrise intru a doua tabla.  Pentru aceasta si Domnul, in dragostea cea catre Dumnezeu si in cea catre aproapele, a incheiat in Evanghelie pe cele zece porunci si pentru aceasta a si zis: O iota sau o cirta nu va trece din Lege (adica din cele zece porunci).  Si dintr-aceste sase porunci, primele cinci, care invatau datoriile cele catre aproapele, opresc pe om numai de la cuvintele cele dinafara si lucruri ale pacatului; iar aceasta porunca il opreste si de la insasi pofta cea rea dinauntru a sufletului, adica il opreste sa nu pofteasca nicidecum pacatul, nici in inima lui; adica pofta lui este pricina si radacina tuturor cuvintelor si lucrurilor celor dinafara.  Pentru aceasta si Domnul zice relativ la aceasta pofta: Tot cel ce cauta la femeie spre a pofti pe ea, iata a preacurvit cu dansa intru inima sa (Mt. 5,28).

Protos. Nicodim Mandita

"Prin porunca a IV-a Decalogului , ni se porunceste hotarator a sfinti ziua Domnului, zicandu-ni-se: Adu-ti aminte de ziua Domnului ca sa o sfintesti pe ea.  In sase zile sa lucrezi si sa savarsesti toate lucrurile tale; iar in ziua a saptea sa te odihnesti, caci este ziua Domnului Dumnezeului tau.  Ziua de serbare a Sambetei a fost inlocuita in Noul Testament, cu ziua Duminicii: pentru ca Duminica a inceput Dumnezeu sa zideasca lumea cea fireasca (materiala) (Fac. 1, 2-5).  Duminica a innoit lumea Darului, Duminica S-a nascut Domnul Hristos, Duminica a inviat din morti (Mt. 28).  Duminica S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli (F. Ap. 2), si Duminica va fi Judecata Universala a omenirii.  Duminica nu este iertat a lucra, fara numai cu anumite excepÈ›ii: 1. In cinstea lui Dumnezeu, in slujba Sfintei Biserici (Mt. 12,5).  2. In ajutorarea pentru scaparea aproapelui si a avutului lui din pierzare (Mt. 12, 10-13); si din mare nevoie, de pilda: ucenicii Domnului de foame in ziua de odihna au smuls spice de grau pentru a manca. (Mt. 12, 1-4)"

Protos. Nicodim Mandita

Milostivul È™i Atotpurtătorul de grijă Dumnezeu, care în cursul veacurilor a luminat pe aleÈ™ii Săi: DrepÈ›i, Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Dascăli È™i înflăcăraÈ›i credincioÈ™i ai Bisercii Vechiului È™i Noului Testament, să reverse Dumnezeiescul Său Dar asupra tuturor cititorilor È™i ascultătorilor celor scrise în cartea acesasta È™i să le dea putere de sus a vieÈ›ui drept creÈ™tineÈ™te È™i a deveni făclii luminătoare în mijlocul lumii acesteia care zace în întuneric È™i în umbra morÈ›ii. El, cu puterea Sa Dumnezeiască, să aprindă într-înÈ™ii focul Duhului Sfânt È™i să le ajute a se folosi bine tot restul vieÈ›ii lor, spre folosul lor propriu duhovnicesc, spre binele obÈ™tesc, spre reînvierea minunatelor È™i luminatelor adunări creÈ™tineÈ™ti È™i naÈ›ionale într-un cuget, simÈ›ire È™i suflet, spre progresul personal, al Bisericii, al NaÈ›iunii È™i spre Slava lui Dumnezeu.

Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl È™i împărtăÈ™irea Duhului Sfânt să fie cu noi cu toÈ›i, fraÈ›ilor. Amin. (2 Cor. 13, 16)

Dumnezeasca Liturghie e partea cea mai de căpetenie a cultului creÈ™tin. Ceea ce este capul pentru întreg corpul omenesc; Altarul pentru întregul edificiu al bisericii; rădăcina pentru corpul copacilor È™i plantelor;[...] soarele faÈ›ă de lună, stele È™i pământ; aceea este Dumnezeiasca Liturghie unită cu Sfânta Euharistie pentru toate divinele servicii bisericeÈ™ti. În timpul acestei DumnezeieÈ™ti Slujbe se aduce lui Dumnezeu, sub chipul Pâinii È™i Vinului, acelaÈ™i sacrificiu de împăcare adus la Cina cea de Taină È™i pe Crucea de pe Golgota, adică însuÈ™i Preasfântul Trup pironit pe Cruce È™i Sângele vărsat de Domnul nostru Iisus Hristos drept jertfă pentru iertarea păcatelor, însă în mod nesângeros. Pentru aceasta, ea se mai numeÈ™te È™i "Jertfa cea fără de sânge". Preasfântul Trup È™i Sânge al Domnului Hristos, se dă întotdeauna credincioÈ™ilor creÈ™tini, spre împărtăÈ™ire, sub chipul Pâinii È™i Vinului, pentru a se întări cu puterea Dumnezeiască existentă într-însele spre viaÈ›a È™i fericirea veÈ™nică.

Protos. Nicodim MăndiÈ›ă

Sfant si dumnezeiesc lucru a savarsit cuviosul Nicodim Mandita, care pe intelesul tuturor, a raspandit in scris Cuvantul lui Dumnezeu in sufletul poporului binecredincios din tara noastra. Pentru lucrarea sa duhovniceasca, pentru dragostea lui fierbinte fata de sfanta Ortodoxie, este vrednic sa fie asezat in randul Sfintilor pe care Iisus Hristos, prin Duhul Sfant, i-a ales din sanul poporului roman si i-a incununat cu nemurirea.