Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

(lipsa text)

(lipsa text)

Aceasta carticica este facuta anume pentru copii si de dragul copiilor.  Primiti-o cu drag caci este un dar pe care vi-l face Editura din toata inima pentru folosul sufletesc al celor mici.

Aceasta carte a fost compusa imaginar, in amintirea cartii de rugaciuni pentru copii, carte pe care parintele Nicodim mandita a vrut sa o tipareasca in 1947 si a fost respinsa de cenzura, pe motiv ca nu scria in ea nimic despre politica vremii.

Aceasta carte trateaza cuprinzator si amanuntit problema patimilor si a vindecarii lor din dubla perspectiva a mostenirii patristice si a achizitiilor psiholo­­giei contemporane.  Apartinand colectivului So­cietatii psihologilor ortodocsi „Sfantul Teofan Zavoratul” din Sankt Petersburg, ea cuprinde lamuriri de care cei ce se straduiesc sa ajunga la mantuire in conditiile lumii contemporane au nevoie pentru a intelege mecanismele patimase si a le combate cu succes in viata de zi cu zi.

Lucrarea acestui grup de psihologi an­co­rati in traditia Bisericii ne ajuta sa in­telegem scrierile ascetice ale Parintilor dintr-o per­spec­tiva potrivita realitatilor moderne si va oferi un sprijin de nepretuit oricui doreste sa ajunga, cu ajutorul lui Dumnezeu, la vindecarea neputintelor sale sufletesti.

Sfântul vine pretutindeni unde este chemat, dare de foarte multe ori vine şi ajută minunat şi acolo unde nu este cunoscut sau chemat.
S-au adunat în filele acestei cărţi un pâlc de fapte minunate ale Sfântului Mina, o părticică din norul minunilor sale, întâmplate în jurul Bisericii închinate lui, din incinta Facultăţii de Teologie Ilarion V. Felea din Arad.
Multe din minunile pe care Sfântul le-a făcut cu noi s-au scris aici, cărţile nu le-ar fi încăput, altele aşteaptă a se împlini.
Mulţumim Sfântului MIna că atât cât ne-a fost nouă cu putinţă ni s-a făcut cunoscut prin viaţa şi martiriul său, prin biserica sa, în care ne hrănim cu Pâinea Vieţii şi minunile sale pe care le face mereu nouă.

Pr. Ştefan Negreanu

Parintele Petru Boiarski este unul dintre cei mai mari sfinti preoti de mir din vremurile noastre. L-a slujit pe Dumnezeu cu multa ravna, si pentru aceasta a primit multe harisme, desi era foarte tanar. Dar lucrarea sa a starnit mania diavolului si a slujitorilor sai, care s-au razbunat, si parintele a fost ucis in floarea varstei. Aceasta mucenicie ii fusese descoperita parintelui de DUmnezeu cu multa vreme inainte, dar frica nu l-a invins. El si-a continuat slujirea, cu mult curaj, folosindu-i pe cei care veneau sa-i ceara ajutorul. Si dupa moartea sa, s-a aratat facator de minuni...

Ce altceva decât păcatele noastre, egoismul nostru, patimile care ne tulbură inima, abaterile morale? Acestea ne iau pacea şi ne umplu inima cu amărăciune. Acestea ne despart nu doar de Hristos, ci şi de persoanele cele mai dragi nouă. Acestea udă şi faţa pământului cu râuri de sânge omenesc. Acestea nasc neliniştea şi frica, care aduc îngrijorare continuă nu doar indivizilor, ci popoarelor şi omenirii întregi. Aşadar, este nedrept să considerăm urarea de pocăinţă ca inactuală şi în afara realităţii.

Pocăinţa ne aduce lângă Hristos. Nu prin îndemnul „pocăiţi-vă” Şi-a început Iisus propovăduirea? Şi Înaintemergătorul Lui, Ioan, care avea misiunea exclusivă de a netezi drumul înainte de venirea lui Hristos şi de a-i pregăti pe oameni să-L primească, n-a propovăduit botezul pocăinţei şi spovedania? Aşadar, îndemnul „pocăiţi-vă” făcut şi de Ioan, şi de Domnul nostru are legătură cu chemarea Domnului de a merge la El, ca să ne odihnească. Prin urmare, urarea de pocăinţă se identifică cu totul cu urarea de bucurie, odihnă şi fericire. Aşa este. Nu vezi că îndemnul „pocăiţi-vă” al Domnului şi al Sfântului Ioan Botezătorul este în strânsă legătură cu Împărăţia cerurilor? Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor. Şi unde altundeva se află adevărata pace, bucurie şi fericire, dacă nu în ceruri? Ce altceva decât pocăinţa ne poate conduce la dobândirea bunătăţilor Împărăţiei cerurilor, care au valoare incalculabilă şi veşnică?

Cu cât sufletul se depărtează de păcat, cu atât se depărtează de moarte, fiindcă acolo unde este păcatul cu fapta, acolo este și moartea. Prin urmare, dorul către Dumnezeu al omului se cunoaște din dispoziția lui, în ce măsură este iubitoare de păcat. Pe cât de ușor păcătuiește omul, pe atât se arată mai muritor. Când omul este împresurat de porniri iraționale și de simțiri moarte, se află cufundat în păcatul cu fapta și lumina Învierii nu-l conduce la legile dreptății. Creștinismul nu este altceva decât o chemare la o luptă pe viață împotriva diavolului și a morții până la biruirea lor finală. Fiecare păcat constituie trădare, fiecare patimă, cedare, și fiecare răutate, înfrângere.

Gheronda Iosif Vatopedinul