Lucrarea intitulată Maica Domnului în lumina Sfintei Scripturi È™i a Sfintei TradiÈ›ii. O sinteză pentru omul grăbit se doreÈ™te a fi smerit semn de aleasă recunoÈ™tinÈ›ă adus Maicii Domnului de către autor pentru darul sfânt al preoÈ›iei È™i pentru cel al arhieriei, pe care le-a primit la praznicele împărăteÈ™ti închinate cinstirii Născătoarei de Dumnezeu: Adormirea şi, respectiv, Buna Vestire. Suntem con-vinşi că, prin bogăÈ›ia È™i profunzimea informaţiilor teologice, prin stilul scriitoricesc elocvent È™i prin structura sa clară È™i concisă, prezenta lucrare îşi va atinge principalul obiectiv, acela de a răspunde succint, dar pertinent, întrebărilor omului contemporan privind viaÈ›a Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu.  Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile NECHITA

Tributar eforturilor practice È™i concrete de a-i ajuta pe oameni în urcuÈ™ul lor duhovnicesc, ÎnaltpreasfinÈ›itul Părinte Arhiepiscop Calinic împărtăÈ™eÈ™te publicului larg o nouă lucrare sintetică, cu nădejdea că lecturarea ei este extrem de benefică în contextul contemporan. De data aceasta, tema demersului È™tiinÈ›ific È™i teologic pe care l-a întreprins ÎnaltpreasfinÈ›ia Sa este mai anevoioasă, dat fiind faptul că dezbate parcursul sufletului după moarte, aspect care în decursul timpului, din pricina anumitor incertitudini, a generat devieri de la dreapta credinÈ›ă È™i, implicit, apariÈ›ia învăÈ›ăturilor greÈ™ite. În excursul său, autorul arată că omul este sortit morÈ›ii trupeÈ™ti, ca urmare a păcatului È™i a lipsei de pocăinÈ›ă a lui Adam. Dar cu toate acestea, Sfânta Scriptură ne învaÈ›ă că viaÈ›a nu încetează după moartea fizică, ci trece într-o existenÈ›ă superioară, în care sufletul, după caz, fie îÈ™i găseÈ™te fericirea È™i liniÈ™tea eternă în nemijlocita apropiere de Hristos, fie este supus chinurilor veÈ™nice. Ca atare, timpul vieÈ›ii pământeÈ™ti are sens unic: este timpul mântuirii, după cum spune Sf. Apostol Pavel (2 Corinteni 6, 2). Fiecare clipă a vieÈ›ii se face prilej pentru mântuire, început de sfinÈ›enie, ocazie de comuniune cu Dumnezeul Cel viu È™i întoarcere din abisul împietririi conÈ™tiinÈ›ei, ce avertizează asupra unei stări mai grave decât moartea trupului: moartea spirituală.SfârÈ™itul vieÈ›ii trebuie înÈ›eles ca o vreme a culegerii roadelor, o împlinire a lucrării în acest plan orizontal, la care suntem chemaÈ›i, urmând să culegem răsplata faptelor noastre în planul vertical în ziua hotărâtă de Dumnezeu, considerată ca fiind ultima a acestei lumi: „este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata” (Evrei 9, 27).

Prolog

Motivul care m-a determinat, fraÈ›ii mei, să scriu cartea de faÈ›ă, în care am consemnat toate aceste evenimente şi întâmplări adevărate, este unul singur: să se slăvească numele lui Dumnezeu È™i să fie de folos sufletelor care o vor citi, nimic altceva. 

Am păstrat mulÈ›i ani, în taină, aceste evenimente, atât faÈ›ă de soÈ›ia mea, cât È™i faÈ›ă de copiii mei, pentru că aÈ™a a hotărât duhovnicul meu. MulÈ›umesc lui Dumnezeu, din toată inima, că m-a învrednicit să trăiesc asemenea întâmplări cutremurătoare, pentru că, prin acestea, am putut să mă văd pe mine însumi È™i să înÈ›eleg È™i eu ce înseamnă adevărata pocăinÈ›ă, smerenia şi dragostea în Hristos.

Starea de priveghere în teologia ortodoxă este considerată fundamentală pentru mântuire, deoarece fără liniștirea minții și a sufletului nu poți ajunge la pace, curățare și iluminare. În ceasul de priveghere regăsim parte din răbdarea noastră pe care o risipim în timpul zilei, ca la final să ne aflăm cu un pas mai aproape de Dumnezeu prin urcușul nostru duhovnicesc.     „Slujirea liturgică în Biserica noastră n-a fost nicicând despărțită de slujirea cuvântului; de aceea, și nevoia de carte de predică este permanentă”, spune în prefața cărții părintele doctor Matei Corugă. Volumul Cuvântări la ceas de priveghere, semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, este mult mai mult decât o carte de predică. Este o lucrare care te invită la un moment de priveghere ca, având mintea așezată în inimă, să te adâncești în spiritualitatea ortodoxă.     Cuprinsul volumului ne ghidează spre a descoperi informații care să ne fie sprijin în credința ortodoxă, în timp ce ne putem îmbogăți cu importante referiri din cultura română și istoria poporului nostru și a vieții bisericești. Subiectele de reflexie pe care le regăsim în carte: Sfânta Treime, Despre Maica Domnului, Despre Evanghelie și evangheliști, Despre îngeri, Despre sfinți, Despre proroci, Despre apostoli și ucenici, Despre mucenici și mărturisitori, Despre ierarhi, Despre cuvioși monahi și mănăstiri, Despre sfinții doctori fără de arginți, Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul României, Despre sfinții împărați bizantini, Despre sfinții voievozi români, Despre sfinții închisorilor, Icoanele – imagini văzute ale Nevăzutului, Calea de dincolo de moarte, Despre Fericiri și Rugăciunea „Tatăl nostru”, ne arată, prin așezarea lor, și o anumită rânduială pe care ar trebui să o adoptăm în privegherea noastră, toate începând cu gândul la Dumnezeu Cel în Treime și încheindu-se cu gândul la fericirea noastră, la cele nouă căi de a o atinge și la Rugăciunea de la care pleacă toate rugăciunile noastre.     „Doar o rugăciune sinceră, în care cererile noastre «să fie arătate lui Dumnezeu» (Filipeni 4, 6), când totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia în fața Căruia noi vom da socoteală (Evrei 4, 13), ne va uni cu Dumnezeu”, spune Înaltpreasfințitul Părinte Calinic în cuvântul său privind rugăciunea „Tatăl nostru”. Asemenea putem spune că doar prin lectură cu inimă sinceră, când în ceas de priveghere stăm cu sufletul deschis pentru a putea primi cuvânt de învățătură, ne putem întâlni cu Dumnezeu, odihnindu-ne mintea și trupul.

Deşi au trăit în vremuri îndepărtate, când condiţiile de viaţă erau grele, mai ales pe tărâmul Alaskăi, Sfinţii Gherman, Inochentie, Iacob şi Iuvenalie au reuşit, cu ajutorul şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să ducă creştinismul la capătul lumii, după porunca Domnului: “Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28:18-20).


Cartea de faţă prezintă viaţa şi misiunea lor de a-L face cunoscut pe Hristos locuitorilor din Alaska, în jurul anilor 1800.


Alături de aceÈ™tia, mai este prezent È™i Sfântul Mucenic Petru Aleutinul, care a preferat să primească mucenicia decât să se lepede de dreapta credinţă.


Pentru rugăciunile Sfinţilor din Alaska, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.


Vlad Herman

Everghetinosul este o carte mare foarte din toate punctele de vedere. Cum se face că ea iese la lumină abia acum e un lucru mai presus de ştiinţa noastră. Cartea a avut cumva soarta Filocaliei: când traducătorul acesteia a avut ideea publicării ei, „distinşii” teologi de atunci s-au dat înapoi de la a pune umărul la traducerea ei, întorcându-se la „ţarinile” şi „boii” lor (cf. Luca 14), trebuind să treacă aproape jumătate de veac până la desăvârşirea ei prin sârguinţa unui singur om. Tot aşa şi acum, „ţarinile” sunt pline de lucrători care pretind a curăţa mărăcini, a ara cu boii şi a semăna grâu pe care mărăcinii nu vor zăbovi a-l înăbuşi din nou, dar puţini sunt aceia care se îngrijesc să caute sămânţă bună pentru care să se grijescă a o face roditoare prin voia Tatălui, cu împreună-lucrarea lui Hristos şi cu ploaia Duhului. Pentru Everghetinos însă, a trebuit să treacă mai bine de două veacuri pentru a fi scos la lumină. 
Voronca Stefan 

Everghetinosul este manualul monahului. Asa cum conducatorilor unei armate le este de mare ajutor sa citeasca lucreri despre arta razboiului, tot asa monahilor le este de mare ajutor sa citeasca acest manual de razboi duhovnicesc. 
Chiar daca in secolul XXI se citeste din ce in ce mai putin, chiar si in manastiri monahii fiind ocupati cu diferite ascultari, totusi exista carti de referinta( precum Patericul egiptean sau Pelerinul rus) care ar trebui citite de toti. 
Everghetinosul este o lucrare iesita din comun. De ce? Asta vor intelege cei care vor avea rabdarea sa parcurga intregul text. Lung, dar si folositor e pe masura. 
Editorul 

Sfântul Trifon este cunoscut ca ocrotitor al grădinilor, al livezilor, al viilor și al păsărilor, fiind cel ce îndepărtează insectele dăunătoare și păzește lanurile de secetă și grindină. El este cunoscut și ca alungător al duhurilor necurate și tămăduitor al bolilor printre care bolile de ochi și nebunia. De asemenea el este cunoscut și ca grabnic ajutător pentru recuperarea lucrurilor pierdute și găsirea unui loc de muncă.

De ziua Sfântului Trifon, viticultorii, pomicultorii și grădinarii evlavioși țin post și cheamă preotul pentru a le stropi cu aghiasmă viile, livezile și grădinile, ca acestea să fie ferite de nerodire și de secetă sau grindină. Tot în această zi, unii oameni gospodari aduc la biserică semințe de cereale și legume, spre a fi binecuvântate de preot, pentru semănat.

Sfinte Mare Mucenic Trifon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Încrederea în Dumnezeu atrage ajutorul Lui. CreÈ™tinul crede È™i se încredinÈ›ează pe sine lui Dumnezeu până la moarte, È™i atunci vede clar mâna lui Dumnezeu...
Atunci când ne încredinÈ›ăm viitorul lui Dumnezeu, Îl obligăm să ne ajute. ÎncredinÈ›area absolută în mâinile lui Dumnezeu are ca mamă credinÈ›a, prin care omul se roagă în taină È™i se bucură de roadele nădejdii. Este o rugăciune continuă È™i aduce ruzultate dumnezeieÈ™ti în ceasul cuvenit...
Încrederea în sine este cel mai mare È™i cel mai rău vrăjmaÈ™ al nostru, pentru că dintr-odată ne aruncă fără milă în prăpastie È™i ne lasă nefericiÈ›i pe drumuri. Când omul are încredere în sine, este legat de mâini È™i de picioare È™i nu poate face nimic sau luptă singur. Atunci este normal să fie biruit de vrăjmaÈ™ sau să eÈ™ueze È™i să-È™i zdrobească ego-ul...

Sfântul Paisie Aghioritul