Cel mai mare dusman al sufletului nostru nu este diavolul, ci duhul lumeac, pentru ca ne atrage in chip placut si in cele din urma ne amareste vesnic. 

Pentru ca daca il vom vedea pe diavol ne vom cutremura de frica si ne vom ruga lui Dumnezeu sa ne scape. In schimb, duhul lumesc ne infasoara tainic si placut in mrejele sale si pentru aceasta nu dorim sa scapam de el. 

Trebuie sa lucram la curatirea si despatimirea noastra. Altfel, robiti de lume si de pacate, vom sta la coada pentru a fi pecetluiti de slujitorii lui Antihrist.

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

(lipsa text)

Familia Imperială Romanov. Pe calea dragostei și a jertfei
De ce au fost canonizați Împăratul Nicolae al II-lea și familia sa

Toată mizeria și scârnăvia, tot păcatul cuibărit ca un șarpe în inima omului, balaurul cel vechi din adâncuri, a fost slobozit și asmuțit împotriva Țarului și a Rusiei. Iar fiara s-a ridicat și a sfâșiat Coroana, a sfâșiat pe cel care purta crucea împărăteștii slujiri, fiindcă slujba unui Țar aceasta este – să poarte Crucea.

Totul a fost săvârșit în așa fel încât, în ceasul cel cumplit, Împăratul cel mai blând, cu inima cea mai curată și mai iubitoare din câți a cunoscut Rusia, să rămână cu desăvârșire singur. Minciunile murdare și calomniile au fost răspândite mai dinainte pe seama lui și a familiei lui, astfel încât dragostea poporului să se răcească, iar aceștia să-și părăsească Suveranul. (...)

Existența unui asemenea Monarh nu a putut fi acceptată, așadar, cu nici un chip, de vrăjmașii credinței și de cei care se străduiesc prin toate mijloacele să așeze rațiunea și gândirea minții omenești mai presus de orice.
(Sfântul Ioan Maximovici)

(lipsa text)

Stareţul Siluan este parte a unei culturi monastice tradiţionale, înrădăcinată în Evanghelie şi în înţelepciunea antică, mai ales cea stoică, şi a unei inspiraţii profetice care luminează modernitatea până în străfunduri şi o depăşeşte din interior. Limitările culturii monastice, precum rituaismul şi comunitarismul adeseori greoi al ortodoxiei contemporane, sunt dizolvate în lacrimile Sfântului Siluan şi în universalitatea rugăciunii sale. Stareţul vindecă abisurile modernităţii concentrând-o pe Înviere. El rămâne pentru noi unul dintre marii martori ai metamofozei contemporane a creştinismului, prin care Dumnezeu desăvârşeşte descoperirea Numelul Său în totala golire de Sine a Crucii, din mărturia lui Siluan înţelegem că iadul nu se deschide spre nefiinţă, ci spre nădejde, întrucât Hristos Se pogoară neîncetat în adâncurile lui.
Reluând învăţătura Stareţului, părintele Sofronie vine în sens invers tuturor imaginilor imperiale şi politice ale lui Hristos şi Îl arată în punctul cel mai de jos al piramidei răsturnate a creaţiei: punctul pe care apasă întreaga piramidă a fiinţării bolnave şi decăzute. "Creştinul merge în jos, acolo, în adâncul piramidei răsturnate, unde se adună o greutate zdrobitoare, unde este şi Cel ce a luat asupra-Şi păcatul lumii, Hristos". Se poate - şi trebuie - "să ne iubim aproapele ca pe sine" în virtutea unităţii ontologice a omenirii restaurate în Hristos pentru ca afirmaţia fratele nostru este viaţa noastră să fie trăită în sensul cel mai realist.

Olivier Clement

Avem în față o carte despre un teolog, un slujitor, un misionar, un scriitor, un poet, un apostol, un sfânt, un om al dialogului: această carte este despre Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei și Jicei, care, alături de multe alte atribute ale sale, poate fi socotit, pe bună dreptate, unul dintre Luminătorii Americii.

Interesul reînnoit pentru acest om și pentru operele sale a dus la materializarea acestei cărți pentru cititorii de limbă română care doresc să facă cunoștință cu această personalitate uriașă.
Textele adunate oferă o viziune amplă asupra vieții sale, prezintă mărturii importante despre personalitatea sa și oferă o perspectivă esențială asupra teologiei sale. Autorii pătrund în adâncurile gândirii sale cu o precizie remarcabilă și, de asemenea, îi elucidează acțiunile. 

Privindu-i în întregime opera, fapta și nevoința, îl vom vedea pe Vlădica Nicolae ca pe o personalitate cu nenumărate și minunate virtuți: predicator cu gură de aur și poet dulce-glăsuitor; înțelept văzător al tainelor și teolog văzător de Dumnezeu; tâlcuitor al Cuvântului lui Dumnezeu insuflat de Dumnezeu și pătrunzător al dramei cosmo-istorice dumnezeiesc-omenești; făcător de minuni plin de dragoste și slujitor minunat al tainelor; învățător, întocmai cu apostolii, al căii care duce la Viață și jertfelnic iubitor de neam; fratele fiecărei zidiri și atotmilostiv Atot-om...

Editura folosește pentru numirea acestei cărți, titlul de Mica Prăvilioară, ținând seama de numele ediției din anul 1937, folosit de Părintele Ieromonah Protos. Nicodim Măndiță, inspirat după o carte de pravilă, apărută în Sf. Munte Athos, la începutul secolului al XX-lea.