Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la inițiativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalțare duhovnicească și o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului și în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simțea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini și fii duhovnicești, povățuind și împărtășind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfășoară o viață de om închinată lui Dumnezeu, așa cum a înțeles el să și-o istorisescă, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu bucuriile și tristețile ei și, mai ales, ca o pildă a unei vieți puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Înger, îngeraşul meu 
Ce mi te-a dat Dumnezeu 
Totdeauna fii cu mine 
Şi mă-nvaţă să fac bine. 
Eu sunt mic, tu fă-mă mare, 
Eu sunt slab, tu fă-mă tare, 
În tot locul mă-nsoţeşte 
Şi de rele mă păzeşte. 
 
Amin.

Ediție îngrijită de Mihaela Raluca Tănăseanu
Volum coordonată de Ciprian Voicilă

Pe fratele Marin Răducă l-am onorat, ca semn al prețuirii pentru mărturia de-o viață pentru credință și neam, conferindu-i Crucea Nordului, cea mai înaltă distincție a Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord. Nu ca și cum fratele Marin ar fi avut nevoie, la venerabila sa vârstă, de astfel de semne ale cinstirii, ci pentru că noi avem nevoie de astfel de modele. Noi avem nevoie să-i onorăm pe cei care au dus crucea mărturisirii în vremuri de prigoană, cu atât mai mult cu cât asistăm, în viața publică, la o repudiere din ce în ce mai vehementă a martirilor și eroilor noștri. O vehemență care înceracă să ne deconecteze de la lanțul de jertfe și de experieri ale harului în persecuție, rodit în întunericul din temnițele comuniste...

PS Macarie al Episcopiei Europei de Nord

Cartea aceasta este un manual de rezistență ortodoxă în vremuri de prigoană. Figura lui Marin Răducă este reprezentativă pentru soborul noilor mucenici și mărturisitori din secolul XX. Chiar dacă, din pricina corectitudinii politice, mulți s-au sfiit să alerge la el pentru cuvânt duhovnicesc atâta vreme cât s-a aflat între noi, acum a venit vremea ca mărturia lui să iasă la lumină. Cei nouăsprezece ani de temniță prin care a trecut au fost pentru el o universitate a suferinței din care a învățat lucruri de mare folos pentru noi, cei de azi...

Sfânta Matrona s-a născut oarbă, dar a fost înzestrată încă din copilărie cu numeroase harisme precum darul înainte-vederi și cel al facerii de minuni. Ea a fost un sprijin și o călăuză pentru semenii săi în vremurile tulburi în care a trăit și continuă să fie grabnic mijlocitoare către Dumnezeu pentru toți cei care aleargă la ea pentru sprijin și ajutor.

Sfânta Matrona este una din cele mai cunoscute sfinte ale Rusiei. În fiecare zi, sute de creştini vin la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului (Pokrovsky) din Moscova pentru a se ruga, fiecare căutând mângâiere și consolare pentru durerea sa, iar Fericita Matrona îl sprijină și îl ajută pe fiecare, așa cum a făcut-o și în timpul vieții sale.

“Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta.”

Sfânta Matrona din Moscova

Stareţul Siluan este parte a unei culturi monastice tradiţionale, înrădăcinată în Evanghelie şi în înţelepciunea antică, mai ales cea stoică, şi a unei inspiraţii profetice care luminează modernitatea până în străfunduri şi o depăşeşte din interior. Limitările culturii monastice, precum rituaismul şi comunitarismul adeseori greoi al ortodoxiei contemporane, sunt dizolvate în lacrimile Sfântului Siluan şi în universalitatea rugăciunii sale. Stareţul vindecă abisurile modernităţii concentrând-o pe Înviere. El rămâne pentru noi unul dintre marii martori ai metamofozei contemporane a creştinismului, prin care Dumnezeu desăvârşeşte descoperirea Numelul Său în totala golire de Sine a Crucii, din mărturia lui Siluan înţelegem că iadul nu se deschide spre nefiinţă, ci spre nădejde, întrucât Hristos Se pogoară neîncetat în adâncurile lui.
Reluând învăţătura Stareţului, părintele Sofronie vine în sens invers tuturor imaginilor imperiale şi politice ale lui Hristos şi Îl arată în punctul cel mai de jos al piramidei răsturnate a creaţiei: punctul pe care apasă întreaga piramidă a fiinţării bolnave şi decăzute. "Creştinul merge în jos, acolo, în adâncul piramidei răsturnate, unde se adună o greutate zdrobitoare, unde este şi Cel ce a luat asupra-Şi păcatul lumii, Hristos". Se poate - şi trebuie - "să ne iubim aproapele ca pe sine" în virtutea unităţii ontologice a omenirii restaurate în Hristos pentru ca afirmaţia fratele nostru este viaţa noastră să fie trăită în sensul cel mai realist.

Olivier Clement

Avem in fata o carte care a cuprins in sine, din plin, invatatura mantuitoare a staretilor purtatori de har ai Optinei.  In ea au fost adunate sfaturi si povete spicuite din vietile, invataturile si din mai mult de trei sute de scrisori nepublicate ale acestora.  Povetele sunt randuite in ordine alfabetica si raspund multor intrebari si probleme duhovnicesti, astfel incat aceasta carte poate sluji drept calauza de neinlocuit tuturor celor ce urmeaza caile poruncilor evanghelice, tuturor celor ce inseteaza de mantuire.