De ce, oare, această iniÈ›iativă care comportă multă muncă, dificultăÈ›i, timp È™i investiÈ›ie materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăinÈ›ă” cum rosteÈ™te o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei ÎmpărtăÈ™anii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre fiinÈ›ă”.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim în viaÈ›a sfinÈ›ilor din primele veacuri creÈ™tine, în viaÈ›a sfinÈ›ilor cu care Dumnezeu a binecuvântat neamul românesc.
„Chipuri de pocăinÈ›ă” găsim, de asemenea, în viaÈ›a bineplăcuÈ›ilor lui Dumnezeu care au odrăslit în sânul altor popoare. CuvioÈ™ii StareÈ›i de la Optina se numără printre aceste „chipuri de pocăinÈ›ă”, printre „geniile sfinÈ›eniei” spre care se îndreaptă omul contemporan în căutare de odihnă sufletească.
IntenÈ›ia publicării unei colecÈ›ii dedicate vieÈ›ii mănăstireÈ™ti de la Optina are È™i un alt scop È™i anume: tot ceea ce s-a petrecut ca viaÈ›ă monahală autentică timp de peste 100 de ani la Optina se datorează influenÈ›ei exercitate asupra Lavrei de Sfântul Paisie Velicicovski de la Mănăstirea NeamÈ›. În viaÈ›a celor 14 stareÈ›i ai Optinei, canonizaÈ›i de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, se descoperă amprenta geniului paisian.
După moartea Sf. Paisie, ucenicii săi au mers în Rusia È™i prin intermediul lor s-a născut fenomenul numit „Optina”. Timp de peste 100 de ani după moartea Sfântului Paisie Velicicovski, monahismul din Èšările Române, din Rusia È™i din alte părÈ›i ale Bisericii Ortodoxe a fost influenÈ›at de lucrarea duhovnicească a Mănăstirii NeamÈ› de la sfârÈ™itul secolului al XVIII-lea.
Vremurile au fost grele pentru Rusia în tot veacul XX, iar pentru România nu tocmai uÈ™oare. InfluenÈ›a vieÈ›ii duhovniceÈ™ti rezultată din lucrarea Sfântului Paisie s-a diminuat considerabil.
Redescoperirea Filocaliei prin traducerile Părintelui Dumitru Stăniloae, revigorarea monahismului atonit, traducerile din SfinÈ›ii PărinÈ›i, redobândirea libertăÈ›ii în spaÈ›iul Europei răsăritene după 1990 au oferit cadrul necesar redescoperirii cu mai multă vigoare a influenÈ›ei Sfântului Paisie asupra vieÈ›ii creÈ™tine ortodoxe.
Publicarea colecÈ›iilor dedicate stareÈ›ilor mănăstirii Optina se doreÈ™te a fi, aÈ™adar, È™i un omagiu adus Sfântului Paisie de la NeamÈ›.
Prin intermediul acestei colecÈ›ii creÈ™tinul de azi intră în legătură cu un izvor de viaÈ›ă care-l adapă autentic în setea lui după sens, lumină, în setea lui după Dumnezeu. ViaÈ›a È™i învăÈ›ăturile stareÈ›ilor de la Optina arată, dincolo de locul È™i timpul în care ei au trăit, că existenÈ›a omului fără Hristos È™i fără Evanghelie, fără Biserică, este un non-sens, o confuzie, o disperare fără leac. Spre stareÈ›ii de la Optina, în veacul al XIX-lea È™i începutul veacului XX, se îndreptau pentru cuvânt duhovnicesc mulÈ›imi de călugări, È›ărani È™i moÈ™ieri, prinÈ›i È™i intelectuali. De ce? Pentru că trăiau dramatic golul din ei È™i simÈ›eau că la umbra sfinÈ›ilor de la Optina găseau izvorul umplerii vieÈ›ii lor cu duh È™i adevăr.
Astăzi, omenirea trăieÈ™te È™i mai dramatic decât în veacurile XIX È™i XX, tragedia singurătăÈ›i, a disperării, a lipsei de libertate lăuntrică. Unde să alerge omul de azi pentru a-È™i regăsi echilibru vieÈ›ii interioare È™i, prin aceasta, să redescopere sensul existenÈ›ei sale?
Răspunsul nu este È™i nu poate fi altul decât: HRISTOS. „VeniÈ›i la mine toÈ›i cei osteniÈ›i È™i împovăraÈ›i È™i Eu vă voi odihni pe voi.” (Matei 11, 28) Numai trăirea întru Hristos umple existenÈ›a omului.
Spre Hristos ne conduce Liturghia, ne conduce Filocalia, ne conduce bucuria lăuntrică a rugăciunii minÈ›ii È™i a inimii, ne conduce lupta cu mândria, ne conduce iubirea de vrăjmaÈ™i. Toate aceste căi ne conduc spre Hristos È™i călăuză avem pe cei ce au parcurs acelaÈ™i drum: pustnicii din Egipt sau cei din CarpaÈ›i, cuvioÈ™ii din Athos sau cei de la Optina.
Rog pe Dumnezeu să binecuvinteze strădania traducătorului, Părintele Profesor Teoctist Caia È™i a ostenitorilor din cadrul Editurii È™i Tipografiei Mitropoliei Moldovei È™i Bucovinei care fac posibilă publicarea colecÈ›iei „CuvioÈ™i stareÈ›i de la Optina”.
Dumnezeu să te binecuvinteze È™i pe tine, cititorule al acestei cărÈ›i, conducându-te prin pocăinÈ›ă, rugăciune È™i iubire, la viaÈ›a în Hristos, singura care-È›i va oferi bucurii adevărate, libertate reală È™i lumină în viaÈ›ă. († TEOFAN, Mitropolitul Moldovei È™i Bucovinei)

Volumul cuprinde marturiile pelerinilor credinciosi care au primit ajutor si folos din partea Cuvioasei Parascheva.

Adunandu-si toate simturile inauntru, silindu-si mintea impreuna cu duhul, atintind-o si legand-o strans si, intr-un cuvant, tintuind-o de Crucea lui Hristos, Sfantul Grigorie repeta adeseori in rugaciune: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul, cu sufletul plin de tremur, cu gemete si cu inima franta; si uda pamantul cu lacrimi calde ce izvorau abundent din ochii sai.

Cei care spun că nu le pasă de cealaltă viaţă şi că nu vor să vieţuiască dincolo de aceasta se înşală pe ei înşişi, chiar dacă nu sunt conştienţi de aceasta. Căci cum e cu putinţă ca oamenii să nu dorească cealaltă viaţă, când ei nu se mai satură de viaţă, aici, pe pământ, fiind ataşaţi de ea ca stridiile de o stâncă… Toţi oamenii iubesc viaţa, dar unii o iubesc pe cea trupească, trecătoare, în vreme ce alţii o iubesc pe cea duhovnicească, veşnică.

În orice caz, chiar dacă cineva nu ar dori să vieţuiască dincolo de viaţa actuală, ar trebui să ştie că aceasta nu depinde de el, ci depinde de Cel ce ne-a creat...

Dumnezeu este Creatorul şi sprijinitorul universului. Chiar dacă El este înfricoşător şi atotputernic, El te iubeşte mai mult decât te pot iubi mama şi tatăl tău, şi El te va îmbrăţişa dacă tu voieşti să experiezi dragostea pe care El o are faţă de tine.

Avem in fata un volum de poezie categoric crestina, o poezie extraordinara, cum n-am mai avut in literatura noastra si cum nu este in lumea intreaga. O poezie de mare adancime si caldura despre ortodoxie. O poezie care se va impune in lumea intreaga.

Pr. D. Staniloae

Volumul de față vrea să aducă în atenția cititorilor două teme fundamentale ale creștinismului răsăritean, și anume: virtutea și pocăința. Așa cum cititorul va observa, autorul sirian a fost preocupat mai mult de indicarea unor valențe duhovnicești și mai puțin de aspectele tehnice ale celor două teme, cum ar fi, de exemplu, definirea virtuții sau a pocăinței. Sfântul Efrem Sirul, autorul acestor remarcabile lucrări, se apleacă cu multă râvnă spre conținutul Sfintei Scripturi, de unde încearcă să extragă învățăturile cu caracter duhovnicesc și modul cum acestea pot fi puse în practică de fiecare ascet. 
 
Cititorul va observa că multe din omiliile sale sunt adresate unor tineri monahi, care au cerut sfaturi duhovnicești în lupta lor cu gândurile. Ceea ce nu trebuie să ne conducă la prezumția că aceste scrieri sunt adresate exclusiv monahilor. Dimpotrivă, spre lupta de eliberare din robia păcatului și a gândurilor celor viclene suntem chemați cu toții. Cu alte cuvinte, fiecare rând din aceste omilii este adresat tuturor celor care caută drumul libertății, drumul ascezei prin trăirea vieții în Hristos, prin hristomorfizarea noastră, prin trăirea autentică a pocăinței și prin dobândirea virtuților, care ne vor redeschide porțile Raiului. 

Spiridon este un băiat sărac din Corfu, care îÈ™i doreÈ™te mult să meargă la È™coală. El prinde caracatiÈ›e, pe care le vinde în piaÈ›ă, în încercarea sa de a strânge bani pentru a plăti educaÈ›ia. Dar viaÈ›a lui se schimbă într-o zi, când, lovindu-se grav la picior pe plajă, se întâlneÈ™te cu un bătrân care îi îngrijeÈ™te rana. Dar acest bătrân, pe care îl cheamă tot Spiridon, ca pe Sfântul ocrotitor al insulei Corfu, este cumva neobiÈ™nuit: poartă o robă, se încalÈ›ă cu papuci din pâslă, se roagă mult timp È™i apare exact atunci când băiatul are nevoie. După o serie întreagă de întâmplări minunate, copilul Spiridon află cu uimire că acel bătrân nu era chiar un om obiÈ™nuit…

Apostolul iubirii", „Fiul tunetului", Ioan Evanghelistul, Ioan Teologul sau Ioan Bogoslov, cum a fost supranumit cel mai apropiat de Hristos ucenic, care È™i-a rezemat capul pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taină, trâmbiÈ›a care a vestit lumii că „La început a fost Cuvântul”, face subiectul cărÈ›ii de faÈ›ă. În cuvântul de laudă al Sfântului Teodor Studitul care precedă Canoanele propriu-zise, marele propovăduitor al iubirii È™i al harului, ucenicul Cuvântului lui Dumnezeu, este înfăÈ›iÈ™at ca fiind cel mai ales dintre EvangheliÈ™ti, „vulturul lui Dumnezeu", „cercetătorul neajuns al adâncului cerului", „mintea cea înalt văzătoare", „cel ce a vestit îngerilor Întruparea Cuvântului", „oceanul nesfârÈ™it al înÈ›elepciunii", „adâncul cel negrăit al dogmelor", autorul cel mai profund al celei mai înalte teologii. Aceste atribute È™i laude ale sfântului se regăsesc È™i în canoanele propriu-zise care celebrează în persoana sfântului întruchiparea teologiei celei mai adânci a Cuvântului lui Dumnezeu. 
 Troparele Născătoarei de la aceste Canoane, de o sensibilitate È™i delicateÈ›e negrăite, o prezintă pe Născătoarea de Dumnezeu tânguindu-se la cruce împreună cu ucenicul iubit căruia Hristos îi încredinÈ›ează, ca unui feciorelnic, păzirea Preacuratei Fecioare. Odată cu Canoanele Sfântului Nicodim Aghioritul închinate sfântului, izbucneÈ™te lumina Învierii, de vreme ce Sfântul Ioan se prăznuieÈ™te pe data de 8 Mai, în plin praznic al Învierii. Fiu adoptiv È™i duhovnicesc al Maicii Domnului È™i prin aceasta frate al lui Hristos ÎnsuÈ™i È™i fiu moÈ™tenitor al lui Dumnezeu-Tatăl, Sfântul Ioan a moÈ™tenit de la Iisus Domnul avuÈ›ia È™i vistieria cea mai de preÈ›: iubirea, al cărei Apostol s-a făcut, vestind tuturor, cu fapta, cuvântul È™i minunile, că Dumnezeu este iubire. Să avem parte, prin aceste Canoane, de rugăciunile È™i mijlocirile la Hristos ale acestui uriaÈ™ sfânt al Bisericii noastre.

„Tâlcuirea Părinţilor nu este doar rodul cărţilor pe care le-au citit, ci şi al propriei lor experienţe. De aceea, când vorbesc despre dogme, Părinţii nu fac doar simpla tâlcuire a textelor, ci vorbesc şi din experienţa lor, la fel ca un astronom care, atunci când predă o lecţie, nu vorbeşte doar din tratatele de astronomie, ci se uită È™i prin telescop, verificând cu telescopul cele scrise în cărţi. De fapt, telescopul este mai important decât cărţile. La fel şi în teologia patristică, mintea (νοῦς) celor luminaţi este mai importantă decât cărţile. Mintea aflată în stadiul luminării este exact ca astronomul care se uită prin telescop. Aceasta este experienţa dogmei. Noi nu am moÈ™tenit numai dogma, am moÈ™tenit È™i experienÈ›a dogmei.”

Ediţie îngrijită de Arhimandrit Constantin Chirilă. 
Traducere din limba engleză de Monahia Theodora Videscu şi Constantin Fădur. 
 
Viaţa Maicii Domnului este o pildă de trăire pentru noi toţi, căci Preasfânta Născătoare de Dumnezeu avea să devină icoană a Bisericii reînnoite. Istorisirile redate în această carte cuprind toate evenimentele importante din vremea vieţii Maicii Domnului, de la zămislirea şi până la Adormirea ei, când a fost rdicată cu trupul la cer. Fiecare capitol al descrierii sfintei sale vieţi este văzut prin prisma Sfintei Scripturi, a Sfintei Tradiţii Patristice şi a altor scrieri vechi, apoi şi din punct de vedere al tradiţiei iconografice şi liturgice a Sfintei Biserici Ortodoxe. 
 
Citim în volum despre petrecerea Fecioarei Maria ca pruncă, apoi ca fecioară crescută de timpuriu la Templu, despre logodna şi despre maternitatea ei încă din tinereţe. Vom afla istoria familiei ei în acele timpuri şi locuri, precum şi împrejurările în care a trăit. Autorul a încercat să cuprindă cuvintele şi faptele ei, pe care le-a închinat cu totul lui Dumnezeu. Putem contempla rolul ei minunat în întruparea lui Dumnezeu Omul, Iisus Hristos. Apoi, urmări greutăţile şi primejdiile care au urmat fugii ei în Egipt cu Pruncul Iisus, cu bătrânul Iosif şi cu tânărul Iacov. Se pune la dispoziţie în lucrarea de aproximativ 600 de pagini în format B5 o hartă a Egiptului pentru a înlesni vizualizarea geografică a locurilor şi oraşelor menţionate. Într-unul din capitole se analizează viaţa şi obiceiurile unei mame evreice , aşa cum ea vieţuia în familia ei.. Se cercetează cu atenţie şi rolul pe care l-a avut Născătoarea de Dumnezeu în vremea activităţii mesianice a Fiul ei. Apoi, se face o analiză a gândurilor, cuvintelor şi patimilor din timpul Patimilor, morţii şi învierii lui Hristos. 
 
Se examinează statutul şi lucrarea Maicii Domnului în Biserica Primară, precum şi relaţia ei cu ucenicii Domnului, atât bărbaţi, cât şi femei. Ne sunt prezentate în carte locurile pe unde a călătorit, propovăduind Sfânta Evanghelie . Pe de altă parte ni se prezintă cum unii iudei au încercat să o defaime prin clevetiri mincinoase şi chiar au încercat să o ucidă. Sunt luate în considerare şi ultimele zile ale vieţii ei pământeşti, asupra slăvitului ei sfârşit şi a ridicării cu trupul la cer. S-a iniţiat, de asemenea, un studiu comparativ, în care se vorbeşte despre Născătoarea de Dumnezeu şi despre Biserică. S-a menţionat în volum şi rolul Maicii Domnului ca mijlocitoare înaintea Fiului ei, în contextul Sfintei Tradiţii Ortodoxe

Editura Basilica, 2020

Orice călătorie ai face, este greu dacă nu te îndrumă cineva. Îți faci sfânta cruce și pornești la drum ocrotit de Dumnezeu, însă poți pierde din vedere locuri admirabile, dacă nu ai un ghid care să te atenționeze să le vizitezi.

De aceea, ne-am gândit să îți facem călătoria mai ușoară. Am adunat, în acest mic ghid, cele mai importante informații despre fiecare regiune istorică a României. Te îndrumăm să faci și tu unul asemenea, în care să-ți notezi frumusețile întâlnite, pe care noi încă nu le-am descoperit. Apoi, oriunde te va îndruma Dumnezeu, să vorbești despre ele, pentru că doar așa ne vom cunoaște împreună bucuriile și nevoile și vom uita de granițele, acum imaginare, ale fiecărei regiuni.

Pe unde vei călători, ți se va povesti despre oamenii de ispravă ai locului, care au vorbit prin faptele lor. Sfinți, domnitori, scriitori, inventatori, pictori, compozitori, viteji care au luptat pentru a-și apăra pământul, fiecare a lăsat o urmă de neșters în viața, cultura și tradiția românească, despre care s-a dus faima în toată lumea. Mărturii ale acestora sunt siturile arheologice, care te vor determina să devii un mic explorator al tainelor ascunse de vreme. Comorilor tăinuite de timpul neiertător în pământ li se vor alătura minunatele peisaje și bogățiile naturale de la suprafață, care îți vor vorbi despre frumusețea deosebită a României, pentru care a fost căutată de marile puteri ale lumii cu dorința de a o face parte din teritoriul lor.

Te invităm să nu fii grăbit în drumul tău, ci să răspunzi ospitalității localnicilor, care te vor invita în casă, îți vor arăta tradițiile locului, te vor ospăta cu bucate ale căror rețete sunt scrise în inima fiecărei gospodine și îți vor povesti pe nerăsuflate legende știute din bătrâni.

Apoi, când pornești din nou la drum, adu-ți aminte că Cel Care îți poartă de grijă în călătoria ta este Dumnezeu. Adu-I mulțumire în bisericile și mănăstirile pe care le întâlnești în cale și roagă-te pentru cei care îți sunt frați în credință, dar și pentru cei care încă nu L-au întâlnit pe Dumnezeu. Iar când te vei închina la sfintele moaște ale sfinților care au trăit pe meleagurile noastre și care sunt așezate în biserică pentru a fi cinsti te, adu-ți aminte că Dumnezeu te cheamă și pe tine să fii credincios, curat la suflet și la trup, cinstit, iertător, folositor celor din jurul tău așa cum au fost ei.