Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la inițiativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalțare duhovnicească și o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului și în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simțea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini și fii duhovnicești, povățuind și împărtășind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfășoară o viață de om închinată lui Dumnezeu, așa cum a înțeles el să și-o istorisescă, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu bucuriile și tristețile ei și, mai ales, ca o pildă a unei vieți puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Sfântul Duh, coborându-Se asupra lui Iisus Hristos la Iordan, a desăvârșit în mod solemn consacrarea Sa mesianică: "Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului" (Troparul Bobotezei). Aceasta, Mântuitorul o va trăi deplin la ieșirea din botezul morții Sale, adică la învierea Sa din morți. Descrierea botezului din Iordan are deci un caracter pascal. Iisus face o experință pascală prin acceptarea acestui ritual al apei. Din aceasta rezultă strânsa legătură a ritualului baptismal creștin cu moartea și învierea Domnului, evenimente care constituie temeiuri ale acestui ritual.

În același timp, pogorârea Duhului Sfânt peste Mântuitorul, în IOrdan, constituie o preînchipuire a Cincizecimii, care va inaugura botezul "cu apă și Duh"; acest act anticipează puterea mântuitoare și creatoare a lui Hristos Cel preamărit. Opera mesianică reia și desăvârșește opera creației. Așa precum la creație "Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor" (Facere I, 2), tot așa, la inaugurarea noii creații, Duhul, în chip de porumbel, Se poartă deasupra apelor Iordanului, făcând ca acestea să-și recapete sfințenia. Întreaga eficiență înnoitoare a Botezului creștin este astfel anticipată în actul botezării Mântuitorului.

Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului

Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

Părintele Profesor Braniște a fost și un model de vestitor al Evangheliei lui Hristos, prin cuvânt și pilda vieții sale. Cuvântul lui Dumnezeu era tâlcuit cu multă forță, izvorâtă din aceeași sursă, Sfânta Liturghie. Cuvântarea sa captiva nu numai prin erudiție și simplitate, ci și prin autenticitatea ei, exprimată de viața liturgică și duhovnicească a celui care transmitea vestea cea bună sufletelor însetate de mântuire.
Cu aceleași expresii calde, dulci și melodioase, ca un literat întru cele duhovnicești, predica în biserică și la catedră, încât o oră de curs se consuma ca o rugăciune binefăcătoare.
Viața sa întreagă i-a fost o permanentă Liturghie, o continuă legătură cu Cerul, aducând lui Dumnezeu ca ofrandă toate darurile sale de care a fost învrednicit, pentru a se împărtăși de harul iubirii divine. Ne-a lăsat nouă, spre contemplare și împropriere, studii și experinețe liturgice, teologice și duhovnicești. Toate au avut aceeași sursă - Sfânta Liturghie.
Rugăm pe Bunul și Milostivul Dumnezeu să-i dăruiască odihnă veșnică, săvârșind și în ceruri, împreună cu cetele ăngerești, slujba divină studiată, explicată, săvârșită și trăită de dânsul aici pe pământ, Sfânta Liturghie.

Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului

Ascultând, iară și iară, minunatele istorisiri evanghelice despre patimile și moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos, dorim să percepem cât mai îndeaproape și cât mai detaliat întâmplările atât de extraordinare ale Săptămânii Mari. Astfel încât reeditarea lucrării clasice (apărută inițial acum mai bine de șaptezeci de ani) despre Procesul Mântuitorului, datorată cunoscuților cercetători Ioan Fruma și Grigorie Marcu – un jurist și un teolog –, foarte bine cunoscută în mediile teologice, este extrem de bine venită. Iar prezentarea sintetică, într-o perspectivă exegetică, a datelor noutestamentare (mai ales din Sfintele Evanghelii) care precedă această lucrare (ea a apărut într-un mic volumaș la Editura „Oastea Domnului” de la Sibiu) are rolul, pe de o parte, de a facilita pretențioasa lectură juridico-teologică asupra acestui proces unic în istorie, iar pe de altă parte de a evidenția cât mai pe înțeles succesiunea evenimentelor și semnificațiile majore ale acestora.

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la inițiativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalțare duhovnicească și o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului și în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simțea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini și fii duhovnicești, povățuind și împărtășind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfășoară o viață de om închinată lui Dumnezeu, așa cum a înțeles el să și-o istorisescă, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu bucuriile și tristețile ei și, mai ales, ca o pildă a unei vieți puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos.