Poate fi considerat secolul XX ca fiind "secolul ecumenismului"? In mare masura da, caci niciodata in istoria crestinismului nu au fost facuti atatia pasi spre intarirea dialogului crestinilor cu alte religii. Confruntati cu alte religii sau cu fenomene fara precedent in trecut, crestinii au fost pusi in situatia existentiala de a-si reevalua esenta si rolul lor in lume.

“Pr. Prof. Dr. Liviu Stan ramane un reprezentant de mare cinste al Mitropoliei Ardealului, al Academiei Teologice Andreiene din Sibiu si unul din cei mai straluciti bursieri ai vrednicului de pomenire Mitropolit Nicolae Balan. Reputatul profesor si canonist face parte din generatia de aur a „carturarilor sibieni de altadata", a dascalilor de neintrecut pe care dat scoala teologica sibiana. El se alatura marilor profesori de teologie care au ridicat invatamantul teologic romanesc la cel mai inalt nivel, pe plan national si international, in cea mai grea perioada a Bisericii noastre, perioada comunista.

Scrierile Parintelui Prof. Liviu Stan au continuat si au dezvoltat traditia saguniana, traditie canonica autentic ortodoxa, care a pus in valoare principiile fundamentale ale dreptului canonic ortodox si participarea tuturor membrilor Bisericii la viata ei, clerici, mireni si monahi.” - I.P.S. Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului 

(lipsa text)

Realizată sub forma unor convorbiri cu Preacuviosul Arhimandrit Teofil Părăian, la inițiativa vrednicului de pomenire Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, cartea aceasta ne oferă încă un popas de înalțare duhovnicească și o reîntâlnire cu duhovnicul bucuriei de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus.

"Cine sunt eu. Ce spun eu despre mine" e un volum născut în tinda Mănăstirii - "în tinda Raiului, în casa lui Dumnezeu, la poarta cerului și în locul împlinirilor", după cum îi plăcea Părintelui Teofil să numească mănăstirea - , acolo unde Părintele se simțea mereu casnic al lui Dumnezeu, primind pelerini și fii duhovnicești, povățuind și împărtășind "prescuri, pentru cuminecături".

Pe parcursul acestor pagini se desfășoară o viață de om închinată lui Dumnezeu, așa cum a înțeles el să și-o istorisescă, cu urcușurile și coborâșurile ei, cu bucuriile și tristețile ei și, mai ales, ca o pildă a unei vieți puse deplin în slujba Mântuitorului Hristos. 

(lipsa text)

Cartea de fata aduna articole, studii, recenzii, care incearca sa descopere cititorului contemporan simplitatea unui discurs teologic din care nu lipseste duhul catehetic necesar modernitatii in regasirea propriei expresivitati existentiale.

Prodigioasa activitate științifică a Pr. Prof. dr. Ene Braniște s-a desfășurat în toate cele trei domenii ale disciplinelor catedrei pe care o onora: Liturgică, Pastorală și Artă creștină, la care s-a adăugat și deosebita lucrare omiletică și catehetică. În volumul 4 al integralei am grupat mai întâi studiile sale de Teologie Pastorală, urmate de panegirice, predici la praznice și duminici, predici tematice, studii omiletice și diverse cuvântări. Această lucrarea teologică și științifică am prefațat-o cu formula liturgică a îmbrăcării felonului: << Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate...>>.
Părintele Profesor, pentru a defini și explica pe deplin lucrarea liturgică și sacramentală a Bisericii, a legat-o și a întregit-o cu activitatea pastoral-misionară a acesteia. De aceea, studiile de Teologie Pastorală, care formează prima parte a prezentului volum, urmăresc trei probleme centrale:
a) preotul ca persoană liturgică, cu o chemare sau vocație specială, instituită prin hirotonie și trimisă spre împlinirea misiunii sfinte, având o viață morală pilduitoare și plină de virtuți, ca păstor și om;
b) preoția ca instituție divină, legată direct de slujirea arhierească a Mântuitorului Hristos, ca o profundă argumentare biblică și cu o misiune mântuitoare de împlinit, în Biserică și societate, prin rolul ei sacramental sau sfințitor;
c) mijloacele și metodele pastorale necesare conducerii credincioșilor pe calea mântuirii.
Importanța slujurii preoțești este întărită prin mulțimea virtuților necesare unui preot și prin viața sa lăuntrică sau duhovnicească, îmbunătățită continuu prin rugăciune, reculegere, spovedanie, împărtășanie, precum și prin lecturi biblice și duhovnicești.
Aflându-ne la finalizarea celor patru volume care reunesc opera integrală, culeasă din diferite publicații, a mentorului și Părintelui nostru Ene Braniște, considerăm că ne-am împlinit doar o datorie de suflet, aducându-i astfel cuvenitul omagiu, în numele tuturor ucenicilor săi, dar și prețuirea Bisericii noastre, pe care a expimat-o Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, la comemorarea a 100 de ani de la nașterea marelui teolog.
Prin această restituire oferim posterității posibilitatea redescoperirii personalității acestui mare profesor de Teologie, care a ilustrat în perioada cea mai grea a secolului al XX-lea Liturgica, Pastorala și Arta creștină românească.

Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și MItropolitul Ardealului

Sfântul Duh, coborându-Se asupra lui Iisus Hristos la Iordan, a desăvârșit în mod solemn consacrarea Sa mesianică: "Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului" (Troparul Bobotezei). Aceasta, Mântuitorul o va trăi deplin la ieșirea din botezul morții Sale, adică la învierea Sa din morți. Descrierea botezului din Iordan are deci un caracter pascal. Iisus face o experință pascală prin acceptarea acestui ritual al apei. Din aceasta rezultă strânsa legătură a ritualului baptismal creștin cu moartea și învierea Domnului, evenimente care constituie temeiuri ale acestui ritual.

În același timp, pogorârea Duhului Sfânt peste Mântuitorul, în IOrdan, constituie o preînchipuire a Cincizecimii, care va inaugura botezul "cu apă și Duh"; acest act anticipează puterea mântuitoare și creatoare a lui Hristos Cel preamărit. Opera mesianică reia și desăvârșește opera creației. Așa precum la creație "Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor" (Facere I, 2), tot așa, la inaugurarea noii creații, Duhul, în chip de porumbel, Se poartă deasupra apelor Iordanului, făcând ca acestea să-și recapete sfințenia. Întreaga eficiență înnoitoare a Botezului creștin este astfel anticipată în actul botezării Mântuitorului.

Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului

(lipsa text)

Aceasta lucrare este un rezumat al prelegerilor propuse in cadrul catedrei de specialitate de la Facultatea de Teologie Andrei Saguna din Sibiu

Ascultând, iară și iară, minunatele istorisiri evanghelice despre patimile și moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos, dorim să percepem cât mai îndeaproape și cât mai detaliat întâmplările atât de extraordinare ale Săptămânii Mari. Astfel încât reeditarea lucrării clasice (apărută inițial acum mai bine de șaptezeci de ani) despre Procesul Mântuitorului, datorată cunoscuților cercetători Ioan Fruma și Grigorie Marcu – un jurist și un teolog –, foarte bine cunoscută în mediile teologice, este extrem de bine venită. Iar prezentarea sintetică, într-o perspectivă exegetică, a datelor noutestamentare (mai ales din Sfintele Evanghelii) care precedă această lucrare (ea a apărut într-un mic volumaș la Editura „Oastea Domnului” de la Sibiu) are rolul, pe de o parte, de a facilita pretențioasa lectură juridico-teologică asupra acestui proces unic în istorie, iar pe de altă parte de a evidenția cât mai pe înțeles succesiunea evenimentelor și semnificațiile majore ale acestora.