• Notatie psaltica.
  • Pentru adevaratii nevoitori izbanda este sigura si usa Imparatiei ii asteapta larg deschisa.  Un astfel de om a fost Parintele Ioannis, pe care am avut fericirea sa-l cunosc.  Nevinovatia copilareasca ii stralucea pe fata, in ochii, in zambetul si in inima sa.  Pastrand de-a lungul intregii sale vieti varsta copilariei, credinta simpla si profunda in Dumnezeu, ca Parinte si prieten al Sau, s-a nevoit si a dobandit lucrul cel mai important: lipsa de griji si deplina incredintare in mainile Celui ce tine toate. In lume a fost casatorit si tata a patru copii, insa intru Dumnezeu a fost liber si fiu al Parintelui tuturor. A fost sarac in cele materiale, dar bogat in cele duhovnicesti. A fost un om care a daruit totul aproapelui sau, adica lui Hristos, un om care nu intorcea spatele fratelui indurerat care batea la usa sa. A fost un preot care a cinstit chipul lui Dumnezeu. Constantin Samoilis, Invatator
  • Notatie psaltica.
  • (lipsa text)
  • Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, a trasat o cale scurta si luminoasa pe cerul Bisericii Ortodoxe, iar acum se odihneste aproape de Acela pe Care atat de mult L-a iubit in toata viata sa. Principiul de temelie al Staretului a fost dorinta de a predica Evanghelia in dar, dupa exemplul Sfantului Apostol Pavel, sa slujeasca Biserica fara cea mai mica rasplatire materiala.  De aceea in toata viata sa a ramas fara subventie si asigurare, economisindu-si cele de trai, mai ales in primii ani ai slujirii sale preotesti, din corecturile publicatiilor Astir ale Fratilor Papadimitriu.  Parintele Epifanie in toata viata sa si-a aruncat grija spre Domnul si filosofia lui cea mai inalta - asa cum o caracteriza - era cererea liturgica: pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
  • Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, Pantelimon care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului Imparat, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu, ca un doctor fara-de-arginti, sa ne cerceteze degraba si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, mare mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!
  • Sfanta Biserica a lui Hristos nu va inceta sa nasca Sfinti pana la sfarsitul veacurilor.  Ea se bucura de toti Sfintii de curand aratati, dar mai ales de nectarul cel preadulce al vietii virtuoase, de mult pretiosul vas al darurilor Preasfantului Duh, de Purtatorul de Dumnezeu ierarh, de Sfantul Nectarie, Episcopul Pentapolei. Sfantul Nectarie a savarsit nenumarate minuni inca din viata: demonizatii se slobozeau de duhurile necurate, iar bolnavii se vindecau.  Locuitorii din Eghina aflau toate acestea si se minunau.  Iti era de-ajuns sa-l vezi pe episcop, ca indata simteai ca este facator de minuni.  Avea un chip senin.  Era bland si placut.  Un om in care salasluia Duhul lui Dumnezeu.
  • A trecut timpul si cu ajutorul Sfintilor Rafail. Nicolae, Irina si Olimpia am scris si aceasta a doua carte despre lucrurile minunate pe care le fac ei pentru noi. Minunile sunt din ce in ce mai multe. Sfintii asteapta sa le cerem ajutorul, sa-i strigam in nevoile si suferintele noastre. Si ei, ca niste grabnici ajutatori, vor alerga numaidecat sa ne mangaie, sa ne aline si sa ne vindece durerile. Daca doctorii va spun ca nu mai aveti scapare, alergati imediat la Sfinti si veti vedea puterea lui Dumnezeu. Multumesc Sfintilor pentru ajutor si va doresc tuturor sa va folositi duhovniceste si sa va intariti credinta prin citirea acestor randuri asternute pe hartie cu multa dragoste si cu mai multa recunostinta pentru Sfintii Parinti. Monah Pimen Vlad
  • Notatie psaltica.
  • Nu exista ceva mai inalt, mai bun decat dragostea lui Dumnezeu!  Ea este nesfarsita, este nesecata.  Nu se uita nici la neam, nici la varsta , nici la culoarea pielii.  Toti suntem copiii Lui, pe toti ne iubeste deopotriva.  Este dragostea Celui Care asteapta cu indelunga rabdare pocainta si intoarcerea noastra. Nadajduim ca aceasta carte sa ajute la urcusul nostru duhovnicesc, sa dea iesire din impasurile noastre.  Este a treia carte a monahiei Porfiria, inspirata din problemele noastre, din greselile noastre.  Este o carte-oglinda a alegerilor noastre superficiale, al modului nostru superficial de viata, al modului nostru superfcial de rezolvare si de infruntare a problemelor noastre. Sa fiti siguri ca citind-o, va va aduce aminte mereu de cate o intamplare.  Si aceasta, deoarece situatiile si problemele cu care ne infruntam in epoca noastra au toate acelasi numitor comun.  Si care e acesta?  Nevointa noastra de a ramane in picioare in vartejul nenorocirilor si al greutatilor din zilele noastre. Cartea aceasta in multe puncte va va atrage atentia si va va problematiza.  Cine suntem?  Unde mergem?  Daca vom continua sa traim in acelasi fel, ce ni se va intampla?
  • Marea majoritate a lumii epocii noastre este instruita lumeste si alearga cu o viteza lumeasca mare.  Dar fiindca ii lipseste frica de Dumnezeu - inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu - ii lipseste frana, iar cu viteza, fara frana, sfarseste in prapastie.  Oamenii au foarte multe probleme si cei mai multi sunt foarte ametiti.  Si-au pierdut orientarea. Incet-incet vor ajunge sa nu se mai poata controla pe ei insisi.  Daca cei ce vin in Sfantul Munte sunt atat de zapaciti, atat de incurcati, cu atata neliniste, ganditi-va: ceilalti care sunt departe de Dumnezeu, de Biserica, oare cum sunt?
  • Dupa 1990, din ce in ce mai multi oameni au aflat de pustnicul de la Mitoc si au inceput sa bata la usa modestei sale casute, pentru a primi povata si a se bucura de binecuvantarea lui.  Si pe masura ce il ascultau isi dadeau seama de darurile cu care fusese inzestrat de Bunul Dumnezeu.  Cati oameni nu au marturisit ca parintele Proclu dadea in mod minunat raspunsuri la intrebari, inainte de a fi rostite?  Cati nu au simtit ca sunt diagnosticati si li se da si reteta inainte de a-si marturisi suferinta?  Cati nu au simtit darul inainte-vederii prin care parintele, in mod atat de discret descoperea lucrui din viitor?  Si mai ales, cati din cei ce au mers la parintele cu sufletul deschis si neiscoditor nu au primit mangaierea sufletesca, pace, nadejde, bucurie?  Toti cei care l-au cercetat au primit raspuns dupa nevoile si trbuintele lor si au ramas cu dorul revederii. Nepunand nici un pret pe aceasta viata trecatoare, pe sanatatea sa, se lepada de orice iubire de sine pentru a fi de folos aproapelui.  Iar aceasta jertfa nu ramanea fara roade.  Oamenii plecau mangaiati si intariti duhovniceste dupa intalnirea cu acest om al iubirii, al milei, si al jertfei. In seara zilei de 28 ianuarie, inconjurat de cativa ucenici, monahi si cunoscuti, parintele a trecut la Domnul.  Era un ceas al despartirii pentru noi, nu pentru el.  "Spusese candva: Eu o sa mor, dar o sa fiu viu!", aratand ca, prin rugaciune, va fi in continuare alaturi de noi.
Evanghelismos > Categorii > Alte carti > Sfantul Luca al Crimeei
Scrisori inedite ale Sf. Luca
Colectia: Alte carti
Autor:

(lipsa text)

Editura: Editura Sinaxa
Numar de pagini: 0


Status: momentan indisponibil
Pret: 4.50 LEI   
Momentan indisponibil


Scrieti o recenzie

Nume:
Email:
Mesajul:
Apreciere:



Cod de verificare:
  Trimite comentariul


(Nu exista recenzii la aceasta carte. Fiti primul care scrie o recenzie!)


Carti similare

Carti scrise de acelasi autor


Editura Evanghelismos
watch series

Editura Evanghelismos

Str. Ionescu Gheorghe nr. 5,
Bl. 141, Sc. 1, Ap. 2, Sector 4
Program L-V: 8-16
PENTRU COMENZI: 021-331.10.22 
(vezi harta)

Ultimele noutati