O - Libraria ta virtuala!

Nu exista ceva mai inalt, mai bun decat dragostea lui Dumnezeu! Ea este nesfarsita, este nesecata. Nu se uita nici la neam, nici la varsta , nici la culoarea pielii. Toti suntem copiii Lui, pe toti ne iubeste deopotriva. Este dragostea Celui Care asteapta cu indelunga rabdare pocainta si intoarcerea noastra. Nadajduim ca aceasta carte sa ajute la urcusul nostru duhovnicesc, sa dea iesire din impasurile noastre. Este a treia carte a monahiei Porfiria, inspirata din problemele noastre, din greselile noastre. Este o carte-oglinda a alegerilor noastre superficiale, al modului nostru superficial de viata, al modului nostru superfcial de rezolvare si de infruntare a problemelor noastre. Sa fiti siguri ca citind-o, va va aduce aminte mereu de cate o intamplare. Si aceasta, deoarece situatiile si problemele cu care ne infruntam in epoca noastra au toate acelasi numitor comun. Si care e acesta? Nevointa noastra de a ramane in picioare in vartejul nenorocirilor si al greutatilor din zilele noastre. Cartea aceasta in multe puncte va va atrage atentia si va va problematiza. Cine suntem? Unde mergem? Daca vom continua sa traim in acelasi fel, ce ni se va intampla?

Inaintea celui cu chip si nevinovatie ingereasca, a vrednicei slugi a Domnului nostru, Pantelimon care prin nestramutata credinta s-a invrednicit a sta alaturi de scaunul nemuritorului Imparat, ridicam rugaciunile noastre si cerem sa ne asculte durerile si cu puterea ce-i este data de la Dumnezeu, ca un doctor fara-de-arginti, sa ne cerceteze degraba si sa inlature de la noi bolile sufletesti si trupesti, ca izbaviti cu platosa bunatatii sale, in tresaltari de bucurie, sa-i cantam: Bucura-te, mare mucenice si tamaduitorule Pantelimoane!

Daca va voi cineva sa estimeze lucrarea Parintelui Nicolae Koghionis va trebui sa bata la toate usile caselor imensei parohii a Sfantului Elefterie Pediu Areos (Ghizi) din Atena pentru a intreba despre smeritul si simpaticul preot care ii vizita din cand in cand pentru a savarsi Agheasma, Sfantul Maslu, pentru a le duce Sfanta Impartasanie sau pentru a-i convinge sa se aboneze la reviste religioase; pentru a absorbi durerea sutelor de neputiinciosi pe care ii vizita in anumite rastimpuri, pentru a discuta cu nenumaratele suflete greu ranite ce si-au aflat odihna sub epitrahilul sau, pentru a asculta cu rabdare problemele semenilor nostri sensibili, cuprinsi de boli sufletesti, pe care niciodata nu-i intrerupea la marturisire si pe care, cu harisma sa, stia sa-i odihneasca.

Intreaga noastra viata este o taina minunata, cunoscuta numai Unuia Dumnezeu. Nu exista in viata imprejurari legate prin intamplare una de alta, ci totul este o Pronie. De multe ori nu putem intelege insemnatatea unei imprejurari sau a alteia. In fata noastra exista o multime de taine ale caror cheite nu le avem... Staretul Varsanufie

Mirul simtit al Izvoratorului de Mir, care poate fi pipait si care curge de veacuri intregi ca o minune vadita a lui Dumnezeu si ca o dovada a rasplatirii Lui, a fost arma preaputernica impotriva patimilor, sageata necrutatoare impotriva nevazutilor vrajmasi, alungator al intristarilor, leac al bolilor si scut nebiruit impotriva dusmanilor, care de multe ori au incercuit cetatea, voind sa o cucereasca. Dar atunci cand vazutii si nevazutii vrajmasi simteau mirosul placut al mirului sau vedeau armele de arama ale lui Dimitrie, sangele si mirul, o luau la fuga si nu se mai intorceau rupand astfel stransoarea pricinuita de asediu. Asa a supravietuit Tesalonicul si va trai in veci, in ciuda multor "admiratori" ai lui.

Adunand la un loc Stihirile Vecerniilor, ale Stihoavnelor si ale Laudelor celor mai importante sarbatori de peste an, pe care le ordoneaza dupa calendarul bisericesc, Stihirarul devine o carte de mare utilitate atat pentru strana manastireasca, cat si pentru cea a catedrelor mitropolitane si episcopale, precum si pentru bisericile de mir care aspira la reintroducerea traditiilor celei mai autentice cantari liturgice. Cum era si firesc, cartea cuprinde si Stihirile unor Sfinti mai importanti pentru spiritualitatea romaneasca, cum ar fi Sfantul Apostol Andrei, dar si pentru comunitatile monahale ortodoxe din toata lumea, ca Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Sava cel Sfintit, Sfantul Teodosie Chinoviarhul, Sfantul Mucenic Ipatie, Sfantul Athanasie Athonitul si ceilalti Cuviosi Parinti Athoniti. Notatie psaltica.

In 2014, am avut ocazia sa vorbesc la lansarea unei carti literalmente naucitoare, Cancerul, dragostea mea de Mioara Grigore. Un titlul socant, paradoxal, de nu chiar imposibil... Cu aceeasi vinovatie si cu o certitudine a inedecvarii totale am acceptat, totusi onorat, propunerea lui Viorel Grigore de a insira cateva "cuvinte inainte" la reportajul de fata - un fel de making of al acelui "film" biografic la capatul caruia Mioara Grigore, desi a castigat toate luptele, a pierdut razboiul. Citesti, cand cu incantare, cand cu infiorare si nu stii pentru ce formula sa optezi: "Doamne, fereste" sau "Doamne, ajuta!". In tot cazul, morala fabulei e de neclinit si neocolit: tocmai umilintele si durerile care ne coplesesc ajung in cele din urma sa ne innobileze. Dan C. Mihailescu Propunere pentru nemurire nu isi dezminte titlul si intentia. Viorel Grigore il poarta cu maiestrie pe cititor pana la limita absurdului, comicului, grotescului, desperarii, suferintei mute indreptandu-l, in final, spre polul plus al fiintei. Il depune cuviincios la picioarele tainei. Doar aici cititorul are sansa sa inteleaga cum poate da un sens nonsensului, cum in moarte sta pitita viata si inca viata cea vesnica. Pana si in fata mortii iminente firava trestie cugetatoare isi poate da un rost, integrand nefirescul ei infricosator, anihiland-o: putem alege sa murim cu demnitate. Ciprian Voicila

In acest al cincilea volum sunt cuprinse invataturi ale Staretului cu privire la patimi si virtuti. Aceste cuvinte nu constituie o invatatura sistematica, nici nu se refera pe larg la toate patimile si virtutile, ci ele au fost adunate din raspunsurile Staretului la intrebarile legate de "diagnosticarea" si vindecarea patimilor, precum si de lucrarea virtutii. Staretul, prin cunoscutul sau tact pastoral, prin pildele potrivite si umorul spontan, aduce insorire duhovniceasca, care ajuta sa se deschida in sufletul nostru florile pocaintei si astfel sa dam rod de virtute. Ne incurajeaza sa privim in fata pe omul nostru cel vechi si astfel sa ne scarbim de "masca lui cea hidoasa" si sa o lepadam. Credem ca vorba simpla dar luminata a Staretului ne va ajuta sa ne nevoim si mai mult, pentru a ne slobozi din robia patimilor si a trai libertatea cea in Hristos.