Perioada 1821-1859, reprezinta epoca istorica a reorganizarii pe baze moderne a Tarii Românesti, iar revolutia condusa de Tudor Vladimirescu, a dus la înlaturarea regimului fanariot si la introducerea domniilor pamântene. 
Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Tara Româneasca si în 1832 în Moldova au definit si separat atributiile puterilor Statului, au reglemantat organizarea Bisericii, au reformat administratia, au impus necesitatea refacerii armatei nationale etc.

Autorul s-a aplecat cu responsabilitate asupra temei propuse si a conceput o lucrare foarte interesanta, de o înalta tinuta stiintifica folosind metode de cercetare, pe baza de dovezi istorice, selectând cu marinimie bibliografia.

Pr. Prof. Dr. Stefan Rasceanu (Universitatea din Craiova)

"Predicile lui Antim sunt unul dintre cele mai pretioase monumente in literatura noastra bisericeasca, nu numai pentru ca ele sunt singurele in felul lor, caci de la nici un alt prelat romanesc din trecut nu avem o lucrare in acest fel, dar si pentru valoarea lor reala, pentru caldurea elocintei care, adeseori, minuneaza, si pentru frumusetea, bogatia si cateodata chiar eleganta limbii in care sunt scrise...

In acest mode credem ca predicile Mitropolitului Antim Ivireanul vor putea sa fi cetite si intelese cu usurinta in aceasta editiune nu numai de oamenii de litere, dar si de preotime."

Evanghelia Cuviosului Ioan Colibasul si furtul acesteia de la Manastirea Pantocrator

In viata Sfantului si Cuviosului Ioan Colibasul, se vorbeste despre un pergament-manuscris, o Sfanta Evanghelie, pe care parintii acestuia i-au daruit-o spre invatatura. Vom aduce la cunostinta in cele ce urmeaza cateva lucruri, importante, despre aceasta comoara scrisa a Bizantului. In biblioteca manastirii, printre cele peste 317 manuscrise, dintre care 68 sunt pe pergament (sec. XI-XIV), precum si cele doua ilitarii, se gaseste si o Evanghelie cu dimensiunile 0,17x0x12 cm, scrisa pe o membrana alba subtire. Sfantului Ioan Colibasul, scris in secolul al V-lea. Acest pergament, de o calitatate exceptionala, este impodobit cu miniaturi si frontispicii infatisandu-i pe evanghelisti, dar si pe alti sfinti. La alcatuirea culorilor, s-au folosit mai multe paste si cerneluri din plante.

Copil fiind, Hans Christian Andersen era aproape la fel de sarac ca si mica vânzatoare de chibrituri dintr-una dintre povestirile sale. S-a nascut pe 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca. 

Povestile datorita carora îl cunoastem foarte bine în zilele noastre au aparut pentru prima data în 1835; avea treizeci de ani. Aceste povesti minunate erau atât de simple, încât oamenii n-au sesizat cât de bune sunt; si a trecut mult timp înainte ca propriii lui compatrioti sa se lase convinsi ca ghinionistul Hans pe care îl cunoscusera în copilarie era unul dintre cei mai buni povestitori ai lumii.

Pe lânga aceste povestiri "basme populare vechi si basme noi" a scris romane, piese de teatru si jurnale de calatorie.

Ultima sa carte de basme a fost daruita lumii în 1872. Trei ani mai târziu, pe 4 August, a murit, si toata lumea a plâns dupa bietul fiu minunat al cizmarului din Odense. 

"Ion Creanga a inceput a scrie povesti in vara anului 1875, publicandu-le succesiv in «Convorbiri literare». Povestile propriu-zise sunt unsprezece (toate sunt incluse in aceasta carte - n. r.)... si au fost scrise intr-un interval de trei ani, ceea ce vine cam trei-patru pe fiecare an.
Creanga n-a fost un culegator de basme, ca P. Ispirescu, Fundescu, N. D. Popescu si altii. Lui i se datoreste crearea prototipului basmului romanesc, prin alegerea variantelor celor mai apropiate noua, cu caracter mai original si specific rasei.
Graiul bogat si forma originala a povestirei au starnit pretutindeni emotie si entuziasm estetic. Povestile acestea nu sunt reproduceri gramofonice, ci creatiuni de arta, in care vibreaza pulsatia tanara a spontaneitatei...
In cadrul istoriei literare, Creanga poate fi socotit, cu drept cuvant, ca adevaratul parinte al poporanismului in literatura romana."

Victor Ion Popa este un mare scriitor pentru umanitatea redescoperită cu fiecare nouă punere în scenă a acestei comedii amare, „Take, Ianke si Cadîr“. Victor Ion Popa si-a căutat izvoarele în contemporaneitatea lui, întrucât, chiar dacă prejudecata rasială este depăsită de vremurile de azi, ea a constituit o problemă de viată si de moarte (mai ales!) a epocii lui.

Constructia dramatică a piesei este o capodoperă de geometrie clasică, iar dialogul – viu, autentic, generos, încărcat de duh; este o înlăntuire logică întâlnită la marii mestesugari ai vorbirii scenice. Lucrarea aceasta constituie un exemplu concret de functionabilitate a verbului, pentru a misca sentimente, a declansa pasiuni si a construi destine.

Ion Fintesteanu

Creat de Edgar Rice Burroughs (01.09.1875 - 19.03.1950), romanul „Tarzan“ a apărut pentru prima dată, în 1912, în revista „The All-Story“.  „Tarzan din neamul maimuțelor“ („Tarzan of the Apes“) a fost publicat în 1914. Au urmat 23 de continuări, câteva versiuni ale altor autori, și nenumărate adaptări în alte medii, autorizate și neautorizate.

Tarzan este considerat unul dintre cele mai cunoscute personaje literare din lume. Acesta a apărut în filme, piese radio, adaptări pentru televiziune și benzi desenate. Au fost însă și numeroase parodii și lucrări piratate.

În „Tarzan din neamul maimuțelor“, primul volum original al seriei, autorul stabilește fundalul exotic și descrie trecerea, dură și palpitantă, spre bărbăție a băiatului care fusese crescut de un trib de maimuţe mari în inima junglei primitive. 

Deși E.R. Burroughs nu era un romancier elegant, el este considerat ca fiind un povestitor vivace. Majoritatea romanelor sale încă se tipăresc. Într-o cronică despre seria „Tarzan“, din 1963, criticii, deși subliniază câteva dintre deficiențele pe care cărțile acestuia le au ca opere literare, îl laudă pe Burroughs pentru că a creat o „figură de vis cu ochii deschiși“, convingătoare.

Alte scrieri care îl au ca personaj principal pe Tarzan: „Fiul lui Tarzan“, „Tarzan şi leul de aur“, „Întoarcerea lui Tarzan“, „Fiarele lui Tarzan“ etc.