(lipsa text)

(lipsa text)

Volumul de față – cuprinzând însemnările unui călugăr ortodox anonim, păstrate într-un manuscris uitat și publicate acum pentru prima dată – reprezintă o lectură aducătoare de folos sufletesc, ­plină de duhul luminării și necesară vremurilor noastre, care au uitat ce ­înseamnă isihia.
Chintesența unei înțelegeri la care mintea creștină nu poate ajunge decât în urma unor îndelungate nevoiri ascetice și aprofundări ale teologiei patristice, îndemnurile de aici se descoperă totodată ca rod ales al experienței negrăite a rugăciunii ­neîncetate și al luminării prin har a celui ce i s-a dat de Sus a gusta mult-râvnita isihie.
Prin mijloace terapeutice unice, fără de care nu se pot dobândi adevărata rugăciune, dumnezeiasca smerenie, darul deosebirii gândurilor și duhurilor, vindecarea trupească, dar și a patimilor, însuflețind spre însușirea neîntârziată a tuturor virtuților, cuvintele izvodite de condeiul acestui sihastru anonim vor înlesni deschiderea inimii către harul dumnezeiesc, dându-ne putere cerească spre fericita încununare a luptei și viețuirii creștine.

ercetările contemporane au evidențiat impactul pe care îl are consumul excesiv de zahăr asupra organismului nostru. Dincolo de bucuria momentană pe care o aduce o prăjitură sau un desert cu zahăr, consecințele pe termen lung pot fi serioase. Din fericire, opțiunile precum deserturile fără zahăr devin o alegere tot mai populară și benefică pentru sănătatea noastră.
Consumul excesiv de zahăr este asociat cu diverse probleme de sănătate, precum creșterea riscului de obezitate, diabet de tip 2 și afecțiuni cardiace. Cercetările au arătat că zahărul adăugat în exces poate duce la inflamații cronice în organism, afectând în mod negativ funcțiile sistemului imunitar și ale organelor interne.

Optarea pentru deserturi fără zahăr reprezintă o modalitate de a ne satisface pofta de dulce fără a compromite sănătatea. Aceste deserturi sunt adesea realizate cu îndulcitori naturali, precum mierea, ştevia sau fructele, oferindu-ne gustul dulce fără a recurge la efectele negative ale zahărului rafinat.

Pe lângă beneficiile evidente pentru sănătate, deserturile fără zahăr se încadrează perfect într-un stil de viață echilibrat și într-o dietă sănătoasă. Ele pot fi o sursă valoroasă de nutrienți esențiali și pot contribui la menținerea unui nivel constant de
energie, evitând creșterile bruște și scăderile de zahăr din sânge.
Astfel, alegerea deserturilor fără zahăr nu este doar o opțiune delicioasă, ci și o decizie înțeleaptă pentru sănătatea noastră pe termen lung.

În bucătărie, explorarea și adoptarea unor rețete creative fără zahăr devin o oportunitate de a experimenta cu ingrediente sănătoase și de a încorpora gusturi noi și inovative în dieta noastră. Astfel, putem transforma modul în care privim și selectăm deserturile, contribuind la un stil de viață mai echilibrat și plin de vitalitate.

Această lume îşi are începutul în minune, se păstrează prin minune şi se va încheia prin minune. Orice om cugetător când se eliberează din propria agonie şi frământare, şi începe să cugete despre toate câte există şi se găsesc în jurul lui, la această concluzie ar trebuie să ajungă.

Însă mărturia cea mai vrednică de crezare şi fără nicio umbră de îndoială ne-o oferă Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, întărită şi completată de Sfânta Tradiţie.

În această carte sunt îmbinate trei bestseller-uri ale editurii „Nikeia” – trei cărți ale protoiereului Alexei Uminski: Ce vreau eu de la Dumnezeu, Ce vreau eu de la Biserică și Bazele vieții duhovnicești. Trei teme foarte importante sunt îmbinate pentru a ne introduce în mod succesiv în viața creștină conștientă. Trecând de la simplu la complex, cartea acoperă o gamă largă de subiecte: de la primele întrebări, apărute pe calea către credințăși Biserică– până la viața duhovnicească conștientă. Bine-cunoscutul propovăduitor, scriitor (publicist) și duhovnic caută împreună cu cititorul rezolvări la cele mai dificile probleme ale vieții lăuntrice. Părintele Alexei nu ne cheamă să învățăm norme de comportament, ci pune întrebări despre sensul vieții creștinului și dă exemple nu de o credință formală, ci de una vie și plină de bucurie în Dumnezeu.

Cuprins



Prefață



Ce vreau eu de la Dumnezeu

Teoria evoluției ne eliberează de responsabilitatea de a fi om?

Despre scara care duce la cer

Setea de adevăr sau visul la protecționism?

Dar unde este Dumnezeu?

Cum să facem să nu confundăm pe marea furtunoasă colacul de salvare cu țărmul salvator?



Ce vreau eu de la Biserică

Locul în care se împart darurile. Despre ceea ce căutăm noi, venind la biserică, și ceea ce primim în realitate

Contra „albilor” sau contra „roșilor”?

Pe calea grăuntelui

Cred într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică

Despre credința noastrăși despre acele lucruri imposibile la care suntem chemați prin Botez

De ce sunt canonizați sfinții și cum devine viața omului viață de sfânt

Despre ceea ce este esențial și neesențial. Cum să înțelegem regulile bunei credințe și săînvățăm să distingem tradiția de Tradiție

Timpul nu trebuie să ne sperie!

Despre mântuirea în afara Bisericii și dacăÎl poate întâlni pe Hristos un om care nu a auzit niciodată de El

De ce este imposibil să fii creștin „din punct de vedere etnic”

De ce „unde-i unul, nu-i putere” și pentru ce are creștinul nevoie de frați și surori

Despre rugăciunea săvârșită acasăși în bisericăși de ce nu este bine să fie omul singur



Bazele vieții duhovnicești

A muri și a te naște prin Botez

Gulliver, doborât la pământ

De ce proverbul „Omul pentru om este lup” s-a învechit atât de mult?

Gânduri despre viațăîn rugăciunea Tatăl nostru

Despre darurile Tatălui, primite în mâinile noastre

Să scăpăm de iluzia că noi suntem creștini adevărați

Despre aducerea aminte de moarte

Despre conștiință

Despre frica de Dumnezeu

Despre ascultare

Despre smerita cugetare

Despre osândire

Despre mustrarea de sine

Despre minciună

Despre lupta cu patimile

Pravila de rugăciune

Rugăciunea către Sfântul Duh

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Rugăciunile de seară

Moștenirea vieții veșnice

Mladita a Zakyinthosului si episcop al Eghinei, aparator al Manastirii Strofades, Sfantul Dionisie cel dreptslavitor, acum toti credinciosii sa-l cinstim si sa strigam catre el: prin rugaciunile tale fierbinti mantuiste-ne pe noi, cei care praznuim pomenirea ta si strigam: slava Celui ce te-a preamarit pe tine, slava Celui ce te-a incununat pe tine, slava Celui ce te-a dat noua mijlocitor neobosit.

Vietuind intr‑o societate in care personalitatea este faramitata, intr‑o societate dominata de zgomot si de imagini ce il robesc pe om ratiunii, simturilor si stimulilor din afara, putem intelege marea insemnatate a acestui mijloc de tamaduire al Bisericii Ortodoxe: isihia (linistirea) mintii.  Este calea strabatuta de toti prorocii Vechiului Testament, de apostoli, mucenici si marturisitori, de asceti si cuviosi.

Fara isihie‑lucrare niptica, omul nu poate pasi impreuna cu Hristos pe calea dobandirii slavei Sale si nu poate ajunge la trairea Tainei Crucii si a Invierii Lui, care exprima duhul intregii Traditii isihaste.  Curatirea de patimi, implinirea poruncilor lui Hristos vadesc, in fapt, pogorarea in propriul iad, adica in „valea” mortii.  Odata cu luminarea mintii incepe insa invierea cea dintai, impartasirea de Pastile Domnului.  Predarea noastra in mainile lui Hristos, Biruitorul morții, este insasi esenta vietii isihaste.

De vreme ce teologia reprezinta descoperirea lui Dum­nezeu in inima curata a omului, tot ceea ce tine de inchipuiri, ratiune omeneasca si este rupt de calea ascezei ortodoxe, prin care se curateste oglinda inimii, este mincinos si lipsit de ipostas.  Cei care filosofeaza astfel se afla in hotarele inchinarii la idoli, nu teologhisesc despre Cel Ce este, ci despre ceva lipsit de ipostas, produs al speculatiilor si al inchipuirii lor.  Tamaduirea omului consta in tamaduirea mintii sale (nous) prin curatire, luminare si desavarsire, cu alte cuvinte, prin vederea slavei lui Dumnezeu.